Va scriu pentru a va prezenta scuze colective. Stiu ca nu e suficient, dar e un pas pentru schimbare. Pentru indiferenta cu care nu ne dam interesul in timpul anului fata de activitatea voastra, ci doar acum la sfarsit de campionat. Pentru saturatia de stiri microbiste si pentru prea putinul merit aratat altor sporturi. Pentru aroganta de a ne insusi fiecare victorie muncita doar de voi, fara niciun efort al nostru, ca si cum ni s-ar cuveni. Ca si cum stim despre ce vorbim. Pentru usurinta cu care aratam cu degetul, atunci cand rezultatele nu sunt la acelasi nivel cu asteptarile. Fetelor, iertati-ne!
Campionatul European de Handbal se indreapta spre meciurile finale. Iar voi, fetele noastre, ati mai ridicat putin Romania din mocirla internationala in care o scalda politica. Voi, cu munca voastra, ne faceti pe noi mandri ca suntem romani. Ni se umezesc ochii in time-out-uri, cand dupa vorbele lui Gheorghe Tadici, strigati in cor "Hai Romania", ne enervam de pe canapele la fiecare bara, strangem pumnii pentru fiecare 7 metri ai nostri, sarim in picioare pentru fiecare minge aparata. Suntem cu voi, va dam sfaturi de pe margine, va aplaudam, respiram emotia in acelasi ritm! Tensiunea voastra este si a noastra!
Diseara, la ora 17, suntem cu ochii pe voi, cand veti intalni pe terenul din Debrecen echipa Poloniei. Ati depasit moment grele, dar frumoase, cu Ungaria pe 13 decembrie si cu Spania pe 15. Si uite asa, mai scrieti o pagina de istorie sportiva, pentru care ne-nclinam. Suntem langa voi, asa cum meritati! Nu ne vedeti, nu ne auziti, dar sa nu ne uitati!
Imi plac foarte mult clipurile pe care le-ati inregistrat pentru promovarea meciurilor din campionat. Le-am urmarit pe http://www.frh.ro/. Poate veti continua aceasta initiativa de a aduce handbalul mai aproape de suporteri, in tara unde fotbalul este sportul rege.
Oricare ar fi rezultatele clasamentului final, HAI ROMANIA!
miercuri, 17 decembrie 2014
joi, 11 decembrie 2014
Despre inceputuri. Si niste raspunsuri.
Provocarea de a descrie istoria mea in blogosfera romaneasca s-ar putea concretiza intr-o leapsa, ca un ambalaj mai dinamic.
Cum m-am apucat de scris?
Era decembrie 2011. Chiuleam de la facultate din Bucuresti, intr-o zi de marti plina de stagii de chirurgie, ca sa il insotesc pe varul meu, proaspat medic rezident in Constanta, sa isi definitiveze dosarul de angajare. Birocratie, hartii peste hartii, adeverinte lipsa, semnaturi si stampile la fel. Nu mai fusesem niciodata iarna la mare, dar nici ziua aia nu a fost cel mai bun exemplu. A fost o iarna usoara, fara pic de zapada. Cu mult vant si frig, asa cum era si pe la mine pe dinauntru, ca treceam printr-o perioada alambicata sufleteste. Si am ajuns pe plaja din Constanta, pustie. Am tipat si am alergat cu nisipul intrat in ghete. A fost o descatusare fantastica de moment, desi eu nu sunt cea mai spontana persoana.
O mare de ganduri pe o plaja. O plaja cu ganduri.
M-am intors acasa si am zis ca scrisul poate fi un exercitiu bun de sinceritate. Ca sunt rationala, ca am un spirit ascutit de absolventa de mate-info intensiv, ca oricum nu as putea avea cuvintele la mine tot timpul, cat sa pot sa-mi surprind starile. De aici o prima detasare. Uitasem pentru moment dragostea pentru povesti si atasamentul pentru cuvinte pe care l-am avut dintotdeauna. Pesemne ca am renegat o perioada prea indelungata olimpiadele de romana la care am participat prin generala si liceu, cu rezultate si luptele continue pe care le-am dus cu apropiatii
Mi-a ramas intiparit momentul de pe plaja, l-am cuprins intr-un nume de blog si m-am apucat de jurnal online. Mai ales ca am vrut sa pun capat unui capitol din viata in care prejudecatile celor din jur m-ar fi constrans in a face mai mult de un lucru si anume, doar medicina.
Despre ce scriu?
Scriu personal. Despre mine, dintr-un con de umbra. Putin asumat, din lipsa de incredere in mine, frustrari adolescentine, teama de a fi aratata cu degetul.
Scriu general despre carti si teatru si filme si calatorii.
Caracterul de jurnal se mentine.
Ce inseamna pentru mine ca fac parte din blogosfera romaneasca?
Prima persoana pe care am descoperit-o a fost Cristina Bazavan. Usor-usor, au urmat si altii: Ruxandra Predescu, Nebuloasa, Siblondelegandesc, Alexandru Negrea si inca 2 maini de nume la care observam stilurile diferite, dar rezultatele asemanatoare: toti erau vizibili in online. Constienti de sine, deschisi unei ferestre prin care nu priveau multi. Apoi, din ce in ce mai multi.
Dupa o perioada destul de lunga de confesiuni online destul de zgarcite in amanunte, mi-am dat seama ca blogosfera ofera un ocean de resurse. Cel mai important, apartenenta la o comunitate, pana nu demult, foarte inchegata. Nu pot sa spun ca am profitat din plin de valul entuziasmului de inceput, ba chiar regret ca nu am fost mai infipta. Astfel incat, de dragul scrisului, mi-am pastrat primul blog curat, cu scopul de a publica doar dupa considerente personale si l-am construit pe cel de fata special pentru a exersa un altfel de scris. Scrisul dupa criterii.
Ce avantaje mi-a adus bloggingul pana acum?
Informationale, culturale, personale. Acces la informatie si diferite evenimente culturale sau mondene, o gramada de oameni frumosi si foarte deschisi la minte.
Nu sunt multe, dar sunt importante. Nu am facut nimic notabil, care sa ma scoata din anonimat, dar sunt multe alte lucruri mici care ma bucura. Fara bani sau premii in produse.
Si cel mai important, oamenii pe care i-am descoperit. Oameni pe care nu-i cunosc personal, dar care ma inspira. Oameni pe care ii admir. Oameni de la care invat.Oameni care ma fac sa zambesc cand le vad blogurile in statisticile surselor de trafic pe blog.
Cum m-am apucat de scris?
Era decembrie 2011. Chiuleam de la facultate din Bucuresti, intr-o zi de marti plina de stagii de chirurgie, ca sa il insotesc pe varul meu, proaspat medic rezident in Constanta, sa isi definitiveze dosarul de angajare. Birocratie, hartii peste hartii, adeverinte lipsa, semnaturi si stampile la fel. Nu mai fusesem niciodata iarna la mare, dar nici ziua aia nu a fost cel mai bun exemplu. A fost o iarna usoara, fara pic de zapada. Cu mult vant si frig, asa cum era si pe la mine pe dinauntru, ca treceam printr-o perioada alambicata sufleteste. Si am ajuns pe plaja din Constanta, pustie. Am tipat si am alergat cu nisipul intrat in ghete. A fost o descatusare fantastica de moment, desi eu nu sunt cea mai spontana persoana.
O mare de ganduri pe o plaja. O plaja cu ganduri.
M-am intors acasa si am zis ca scrisul poate fi un exercitiu bun de sinceritate. Ca sunt rationala, ca am un spirit ascutit de absolventa de mate-info intensiv, ca oricum nu as putea avea cuvintele la mine tot timpul, cat sa pot sa-mi surprind starile. De aici o prima detasare. Uitasem pentru moment dragostea pentru povesti si atasamentul pentru cuvinte pe care l-am avut dintotdeauna. Pesemne ca am renegat o perioada prea indelungata olimpiadele de romana la care am participat prin generala si liceu, cu rezultate si luptele continue pe care le-am dus cu apropiatii
Mi-a ramas intiparit momentul de pe plaja, l-am cuprins intr-un nume de blog si m-am apucat de jurnal online. Mai ales ca am vrut sa pun capat unui capitol din viata in care prejudecatile celor din jur m-ar fi constrans in a face mai mult de un lucru si anume, doar medicina.
Despre ce scriu?
Scriu personal. Despre mine, dintr-un con de umbra. Putin asumat, din lipsa de incredere in mine, frustrari adolescentine, teama de a fi aratata cu degetul.
Scriu general despre carti si teatru si filme si calatorii.
Caracterul de jurnal se mentine.
Ce inseamna pentru mine ca fac parte din blogosfera romaneasca?
Prima persoana pe care am descoperit-o a fost Cristina Bazavan. Usor-usor, au urmat si altii: Ruxandra Predescu, Nebuloasa, Siblondelegandesc, Alexandru Negrea si inca 2 maini de nume la care observam stilurile diferite, dar rezultatele asemanatoare: toti erau vizibili in online. Constienti de sine, deschisi unei ferestre prin care nu priveau multi. Apoi, din ce in ce mai multi.
Dupa o perioada destul de lunga de confesiuni online destul de zgarcite in amanunte, mi-am dat seama ca blogosfera ofera un ocean de resurse. Cel mai important, apartenenta la o comunitate, pana nu demult, foarte inchegata. Nu pot sa spun ca am profitat din plin de valul entuziasmului de inceput, ba chiar regret ca nu am fost mai infipta. Astfel incat, de dragul scrisului, mi-am pastrat primul blog curat, cu scopul de a publica doar dupa considerente personale si l-am construit pe cel de fata special pentru a exersa un altfel de scris. Scrisul dupa criterii.
Ce avantaje mi-a adus bloggingul pana acum?
Informationale, culturale, personale. Acces la informatie si diferite evenimente culturale sau mondene, o gramada de oameni frumosi si foarte deschisi la minte.
Nu sunt multe, dar sunt importante. Nu am facut nimic notabil, care sa ma scoata din anonimat, dar sunt multe alte lucruri mici care ma bucura. Fara bani sau premii in produse.
Si cel mai important, oamenii pe care i-am descoperit. Oameni pe care nu-i cunosc personal, dar care ma inspira. Oameni pe care ii admir. Oameni de la care invat.Oameni care ma fac sa zambesc cand le vad blogurile in statisticile surselor de trafic pe blog.
Se premiaza inovatia- 2014
Inovatiile echivaleaza intotdeauna cu progresul. Cu o descoperire
care sa ne imbunatateasca viata. Cu pasiunea din spatele rezultatului final, cu
munca de cercetare, cu frustrarea de a nu reusi din prima sau, dimpotriva, cu
perseverenta de a nu renunta. Cu satisfactia de a gasi o solutie la o problema
identificata.
Aruncand un ochi pe lista inventiilor romanesti propuse
a fi premiate de catre Compania 3 M sub conceptul "PR3MIAZA
INOVATIA", mi-am dat seama ca articolul de fata este un gest de
responsabilitate. Fiecare dintre noi poate vota ca una dintre inventiile
propuse sa castige marele premiu de 2000E votand inventia care ne inspira cea
mai mare aplicabilitate. Sunt inventii din mai multe domenii din care eu nu
intelegeam multe detalii, poate doar un pic din ideea de ansamblu, despre
inventii concrete, la care parca zambesti, surprins ca de abia acum isi gasesc forma
finala sau, dimpotriva, despre realizari mai putin inteligibile la prima citire
a descrierii.
Asa ca m-am pus pe documentat. Despre sterilizarea
instrumentarului medical sau a unor pansamente si despre cum poate fi mentinuta
aceasta in conditii de teren (in timpul transportului pacientului sau in caz de
urgente, la domiciliu), despre grefe nervoase si posibilitatea inlocuirii
acestora cu tubi de colagen care ghideaza regenerarea. Despre efectul antioxidat al preparatelor glicero- si hidrogliceroalcoolice folosite pentru diversificarea suplimentelor
nutritive. Despre procedeu biotehnologic de
obţinere a unui aluat acid uscat care poate imbunatati tehnologia prelucrarii
fainii de secara, in prezent costisitoare.
Schimband registrul, am citit despre detectarea gazelor nocive din
mediile inchise si absorbtia lor si despre masurarea coeficientului de difuzie
termica in materiale, neinvaziv. Despre instalatii de taiat sloiurile de
gheata folosind clorura de calciu sau instalatii pneumatice pentru scuturat
pomii. Pastrand agricultura ca domeniu in care cercetatorii vin cu diverse
solutii, am mai aflat despre afanarea solului sau mulcirea sa prin folosirea
unui compozit textil termoizolant. Despre instalatii de aerat apele la
suprafata si despre fenomenul de eutrofizare sau despre vaporizarea apei cu
ajutorul energiei solare, folosindu-se un distilator solar cu recuperator de
caldura obtinandu-se apa distilata si apa calda menajera.
Am citit despre generarea unui camp ultrasonic de inalta frecventa
in lichide in recipiente cu orificii inguste si despre un dispozitiv care sa
faca posibila mixarea acestora. Despre fiabilitatea structurilor
semiconductoare sau determinarea centrului de rigiditate la masinile de frezat
si despre caracterizarea suprafetelor in spatiu vectorial de un echipament
mecatronic, inovativ. Despre conversia
energiei vibraţiilor de nivel scăzut în energie electromagnetică, cu aplicaţii
în alimentarea reţelei de senzori folosiţi în domeniul medical printr-un
microgenerator electromagnetic inertial sau despre dispozitivul de aplicare a
produselor de tratare pe firele de urzeala.
Dar ce mi-a atras cel mai mult atentia este o inventie romaneasca, supusa patentarii internationale, premiata deja cu aur la Bruxelles in 2013 si premiul special al Bosniei si Hertegovina, conceputa in cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie IMT- Bucuresti de către Gabriel Moagar-Poladian. Conform descrierii tehnice, in Raportul International de Cautare elaborat de World Intellectual Property Organization sustine ca nu exista nici un brevet, cerere de brevet sau articol publicat care sa se opuna cererii de brevet de inventie! Woaa, asta da realizare! Adica, primul pas dintr-o intreaga calatorie a fost realizat de un roman! Gabriel Moagar- Poladian deschide o noua fereastra catre descoperiri la nivel international!
”Procedeul de nanolitografie 2D si 3D de tip
«fountain pen aperture» asistat optic” se
refera la o metoda de 3D Printing la scara nano, rezolutia 3D estimata fiind de
30 nm. Domeniile de aplicatii sunt variate: optica integrata, medicina, micro- si nanosenzori,
micro- si nanoelectronica.
Tehnologia are
la baza fotopolimerizarea cu absorbtie de un foton, dar spre deosebire de
tehnologiile de 3D Printing la nivel macroscopic care folosesc acelasi proces,
maniera folosita in cazul de fata permite o flexibilitate mai mare de
constructie si o viteza de executie care sa fie interesanta pentru aplicatiile
practice.
A fost o
provocare sa scriu acest articol pentru doza de informatii consistente la care
am avut acces. Pentru concentrarea doar pentru fereastra de
stiinta in care am patruns si pentru care am uitat pentru cateva (multe!) ore
de restul lucrurilor din universul meu imediat. Pentru confirmarea ca sunt oameni care muncesc pentru ideile si pasiunile lor! Si pentru bucuria ca am contribuit si eu (nesemnificativ, totusi) la valorificarea si recunoasterea meritelor de catre comunitate!
In final, nu
uitati sa votati premiile inovatiei! Detaliile tehnice ale lucrarilor le gasiti aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)