Gigi este o
doamnă drăguță, parțial de
treabă la cei peste 333.333 km, îmbătrânită de rugină, ca o mătușă de griji,
cu tremurături posturale la
viteză, de la roți strâmbe (a se citi prost echilibrate). Gigi m-a plimbat
mult, bine, în siguranță, a gustat din atmosfera estivală din Vamă, s-a
scufundat în cratere pe drumuri montane ca să ajung eu la înălțimi, mi-a purtat
sabenele cu caserole și haine pe traseul cămin- mama, a văzut băieți
pupându-mă. Gigi m-a încălzit în nopți târzii de
tinerețe, m-a învățat punctualitatea în contextul infrastructurii și parcărilor
lipsă din capitală și a cursurilor cu prezență obligatorie de la 8, știe
poveștile prietenilor mei și prietenii de poveste.
Gigi este
parte din familie de vreo 16 ani și pentru doar doi ani a cunoscut drumurile
vestice. A cedat sistemic vineri, pe autostrada Arad- Timișoara, când
destinația finală este București. Spectaculos, cu un bum! de apă, care să
mă scoată din reverie și entuziasm, pe țeava de eșapament și cu panica aferentă
unei scurte staționări pe banda de urgență, cu ridicat capotă și semnalizat
incidentul. Diagnosticul inginerului din familie a fost grav pe moment, ca apoi
să continue morbid: arderea garniturii de chiulasă. Suprepresiunea din
circuitul de răcire a determinat spargerea mai multor furtune și garniture ale
sistemului de răcire și uite- așa a urmat o reconfigurare de traseu și
priorități: am ieșit de pe autostradă și ne-am oprit în prima parcare de unde
am putut să ne facem stocuri de apă. Inevitabilul s-a produs, ce a urcat a fost
tragedie: contactat platform de închiriat, stricat planurile prietenului cu
dubiță cu cârlig și suit mașina cu
destinație garajul părinților, la 250 km depărtare. Că doar nu era să o las în
fața blocului!
Soluția este simplă: caut motor
funcțional Y17 DT.
Și cum disperarea este mama
soluțiilor, iar Google tatăl lor, vineri noaptea, cu Gigi pe platformă și cu
telefonul în mână, din dreapta șoferului, am găsit dezmembrăripenet. Că doar nu așteptam să reînceapă săptămâna, să merg din service în
service, să-mi mulez programul meu de muncă pe programul lor de funcționare, să
„socializez” cu mecanici misogini cu chef de glumițe și discriminare,
incapabili să înțeleagă că nu toate femeile își aleg mașina după culoarea
caroseriei.
Povestea mea și a lui Gigi poate fi cu happy-end! Doar
că... Gigi a primit anul
trecut cu garnituri noi de capac chiulasă și cămăși la injectoare. Am trecut,
cu măsuri impuse rapid și când mi s-au blocat etrierele de frânare. Totuși,
n-am iertat-o ușor când, în primăvară, a cedat compresorul de aer rece. Am mai
amenințat-o eu că pauze, că dragostea nu mai funcționează ca în primul an, că
năbădăi, dar zău că acum mă gândesc că poate, de fapt, soluția e cu piese VW
Polo, să dau dricuța mea Astra pe Bubu-ul surorii mele.
Dezmembrări pe net, domn'e, sau, cu alt cuvânt, adaptare!
