miercuri, 1 aprilie 2015

Grădinărim în fiecare zi: personalități, nu doar pământ!

     Eu sunt din categoria fericiților pentru care copilăria are culoarea genunchilor juliți, a mămăligii cu brânză și smântână și a coșului cu cireșe date în pârg, zgomotul puilor pufoși ocrotiți de cloștile întotdeauna cicălitoare și toată harababura celorlalte animăluțe de prin ograda bunicilor, mirosul ierbii proaspăt cosită după ploi scurte de vară și vatra bunicii. Copilăria are farmecul poveștilor bunicului meu, nea Mitu- pădurar în tinerețe, iubitor de munte și de tâlcuri, gospodar cunoscut și priceput.

     De la el am auzit următoarea povestioară, în vremea când eram mică și nu aveam prea concretizat parcursul viitorului meu. 

     "Locuia într-un sat un flăcau, harnic și descurcăreț, priceput la învățătură, dar și la munca pământului, unde își ajuta părinții, așa cum putea. Săpat grădinițe, sădit, risipit de fân, adunat, curățat pomi prin grădină și așa mai departe, așa cum curge viața sătenilor. Flăcăul a crescut, a învățat cât de mult a putut și a ajuns la oraș, pe la școlile mari. Timpul a trecut, băiatul s-a făcut domn și aruncat în volbura noii vieți, nu mai găsea timp să ajungă în sat, să dea binețe părinților, dar să-i mai și ajute cu una, cu altă prin bătătură. Totuși, ajungând într-o vară în casa unde a crescut, și-a dat seama că nimic nu prea îi mai era pe plac. Casa era prea mică, în curtea animalelor cam dezordine, bătrânul său tată, aflat pe câmp la strâns de fân, rămăsese cam în urmă cu treburile.
Sursă foto:
http://www.gardenpedia.ro/grebla-cu-maner-lemn.html
    Fără tragere de inimă, fiul se hotărî să meargă sa-l ajute, deși era o zi de vară fierbinte, cu cerul fără nori, iar câmpul nu era tocmai în grădina din spatele casei.
     Tatăl său era singur, strângea fânul grămadă cu o furcă. Văzându-l că se apropie, cu inima ușoară, așa cum o au tăranii autentici, în armonie cu Dumnezeu și pământul, îi spuse feciorului:
     - Hai și adună tu firele rămase în urmă.
     Feciorul se uită în jur, văzu obiectul indicat, dar pe chip i se citi uimire.
     - Nu mai știu cum să fac asta, zise el!
     Tatăl îl privi cu durere în suflet, dar nu îi reprosă nimic. Băiatul se apropie de grebla care era întinsă pe jos, lângă tulpina unui salcâm, cu dinții în sus. Fără să se aplece, băiatul îi apăsă nervos cu vărful piciorului dinții, moment în care mânerul îl lovi peste frunte. Scurt și dureros își reaminti momente anterioare.
     - A naibii tu de greblă, începu el să se vaite!"

     Îmi aduc aminte des de pilda asta, mai ales de când îmi conturez conștient viitorul, mai ales de când sunt atât de departe de ulița copilăriei. Și, deși bunicul nu mai este lângă noi, zâmbesc mereu când îmi reamintesc să nu devin flăcăul care nu mai știe ce e grebla. Care în gradina lui Dumnezeu, mare și plină, așa cum zice proverbul, să nu uite de unde a plecat. Să nu se lase furat de realități înconjurătoare care să-i ascundă originea, rădăcinile.
     Pentru că da, viața este un lung șir de grădinărit o proprietate foarte importantă: personalitatea noastră! Iar de la fabule la concret, eu aș alege o greblă, să-mi substituie metaforele în care cred și să mă ajute, concret, să curăț resturile, acolo și atunci când e cazul.
     Lăsând imaginația și amintirile deoparte, în cazul în care chiar intenționați să grădinăriți în sensul propriu, lipsit de metafore, aruncați un ochi pe gardenpedia. Au, pe lângă multe categorii de produse, și un serviciu online disponibil, fiind gata să vă stea la dispoziție pentru lămuriri și întrebări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu