Unii pentru alții, împreună!

     Să mergi sâmbătă la cea de-a doua ediție SkyRun. Să alergi tu și pentru cei care nu se mai pot mișca, adulți sau copii, pentru toți cei care nu se mai pot juca. Să urci tu cele 34 de etaje ale celei mai înalte clădiri din România, Sky Tower, și să te gândești la toți cei care nu se mai pot ajuta singuri.

     Vei începe maratonul de ascensiune energic, plin de speranțe și  curiozitate, ca fiecare dintre cei care își duc lupta cu diagnostice morbide. Cu credința că vei trece finnish-ul acestei provocări cu bine. Vei primi încurajări de pe margine și asta te va ajuta într-o primă instanță, dar apoi vei realiza că ești singur. Tu și cu tine, în prima linie a războiului din mintea ta, pentru 119 metri de maraton vertical. Ca fiecare dintre bolnavii care de-abia își poartă durerile.

     Și poate pe parcurs vei fi tentat să renunți, vei fi obosit și dezamăgit. Și vei trage de tine și nu vei renunța, pentru că-ți vei imagina că nici bolnavii cu cancere în stadii avansate și copiii cu diagnostic limitativ de viață nu iau în calcul opțiunea asta. Și merg mai departe, cu demnitate.
 

     Și vei ști că taxa ta de participare la acest maraton organizat de Raiffeisen Property International, Raiffeisen Bank și smartatletic va fi donație integrală în beneficiul Fundației Hospice Casa Speranței. unitatea cu paturi amenajată în parcul Plumbuita, pentru pacienții care necesită servicii medicale de îngrijire paliativă. Sau, poate ești blogger și poți informa mai departe cercul cititorilor tăi si te poți și înscrie gratuit într-o competiție separată, de unde poți câștiga câteva premii faine. Până la urmă, nu toată lumea este pasionat de mișcare, dar stă în puterea noastră să dăm mai departe veștile despre evenimentele de responsabilizare socială, care pot fi luate ca exemplu de implicare.

      Concomitent cu maratonul de ascensiune a celor 680 de trepte, Gabriel Solomon, organizator, alergător, blogger, va încerca o premieră națională, fiind protagonistul unui maraton de 24 de ore de alergare pe scări. Așa da model de voință și putere!

     Și nu uita, pe lângă contribuția financiară realmente importantă în această inițiativă, poți să oferi unui pacient bolnav timpul tău, luând în calcul posibilitatea voluntariatului în centrele din Brașov sau București. Pentru că sunt momente pe care banii nu le pot construi. Suntem împreună, unii pentru alții, sub aceeași stea.

     Hai, să vii și tu sâmbătă!
 

Începe Cluj International Jazz Festival

     Ce regret cel mai tare în orașele mici e dorul de tumultul vieții cotidiene, așa cum ți se arată ea, în special în orașele care sunt și centre universitare. Pe cât de obositor, pe atât de molipsitor. De unde nu lipsește oferta culturală și evenimentele care adună oameni diferiți cu interese comune, unde ai dubii când nu știi ce să bifezi în programul tău și la ce să renunți. Când nu știi ce pasiuni să-ți cultivi detaliat și căror experiențe noi să le dai frâu liber.
     

     Clujul, de exemplu, este un oraș unde invidiez evenimentele organizate pentru locuitorii săi- Cluj International Jazz Festival se desfășoară la Casa de Cultură a Studenţilor între 23 și 25 octombrie. Prima ediție a festivalului reunește nume cunoscute ale domeniului- Eli Degibri Quartet (Israel), Chico Freeman Quartet – SUA, James Blood Ulmer with Pierre Dørge & New Jungle Orchestra – SUA / Danemarca.
     
    Și de nu mi-ar fi timpul o resursă care să impună uneori limitări drastice, mi-ar plăcea să ajung la Cluj International Jazz Festival, nu din fanatism, ci din curiozitate, de nostalgie și toamnă și stare. Cu siguranță nu anul ăsta, poate ediția următoare.

Așa, o stare.

Romania pe harta turismului cu #roundTripRomania

Asemeni pasarilor migratoare, purtam in ADN un cromozom al calatoriilor, un cromozom care ne impinge cu zvac sa cautam, sa vedem, sa simtim. Cu entuziasm, energie sau abandon. Uneori sa uitam, alteori sa construim momente. Sa comparam realitati care probabil nu ne-ar adopta niciodata, sa facem pasi prin locuri pe care le visam dintotdeauna. Sa urcam munti pentru o gura de libertate, sa construim castele de nisip si iluzii pe tarmuri indepartate. Sa traim noptile mai intens in metropole aglomerate sau sa experimentam, veniti din buricul targului, viata dupa legile rurale. Sa spargem prejudecati in propriile noastre perceptii.

Am auzit de prea multe ori "Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita". Intotdeauna ramane o idee controversata, uneori o simpla afirmatie de calcat in picioare a frustrare, alteori un crez in momente de mandrie patriotica. Si cu toate nemultumirile, Romania abunda de frumusete, pentru ca, nu-i asa? Omul sfiinteste locul.

Cateva repere turistice i-au fost puse pe harta unui american venit prima oara in Romania. Puzzel-ul final il constituie proiectul #roundTripRomania, a carui agenda o puteti urmari in plina desfasurare aici. Sunt invidioasa de-a dreptul, eu nu am luat Romania la traseu asa detaliat, desi prin Europa am bifat cateva obiective mai cunoscute. Nu am fost niciodata in Delta Dunarii, nici in Cetatea Neamtului sau Cimitirul Vesel de la Sapanta. Nu am ajuns nici la Cluj. Din fericire, ultimul fragment al itinerariului propus imi este cunoscut, fiindu-mi mai accesibil din punct de vedere geografic. E un scurt moment de mandrie locala ca locurile natale, micuta-mi "comuna" asfaltata argeseana constituie un punct marcat pe harta #roundTripRomania. Pentru turist va fi un paragraf de istorie, pentru mine o confirmare si totodata un reminder de a nu uita sa privesc dincolo de obisnuinta.

Da, Transfagarasnul trebuie vizitat obligatoriu, poarta care leaga Muntenia de Transilvania. Dar pana acolo, l-as plimba pe turistul american pe Valea lui Stan, canion local cu cascade strabatute pe scari si lanturi, pe cat de spectaculos, pe atat de necunoscut. I-as arata Platoul Bucegilor, cu Babele si Sfinxul si Muntii Ciucas cu versantii cu rododendron atat de greu de uitat. L-as plimba intr-un sat sibian, unde sunt prezente reminescente arhitecturale sasesti. Dar, per total, l-as lasa pe el sa-si modeleze pasii, in functie de nevoile lui sufletesti. Exact asa cum imi place si mie sa-mi urmez calatoriile.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cuKooperativa 2.0

A venit primavara, acopera-mi zambetul cu o zambila

   E primavara si asta se simte in privirile mai calde, in zambetele mai largi, in bucatelele de piele care incep sa se arate de sub maneci suflecate sau de sub esarfe abandonate, in aleile parcurilor pe care indragostitii isi poarta sufletele, in plimbarile mai des si mai aglomerate, in snururi alb-rosii infundate la incheieturi ori rostogolindu-se sub gulerele hainelor, chiar si in razele timide de soare.
   E primavara si ne zbora mintea, mai mult decat frigul. Ne fug gandurile, mai tare decat sentimentele. Primavara e o stare de inviorare.
   Primavara e parfum de zambila, mereu de alta culoare. Energia unui inspirat care iti umple plamanii cu soare. Mirosul de optimism si savoare. E startul joggingului in urma caruia iti propui mereu sa slabesti.
   Si zau ca avem nevoie de simboluri sa ne facem existenta mai credibila!

Nu gatesc mereu cu spor, dar primesc un ajutor... la paste!

     Sunt Cristina si sunt studenta. Experimentez viata de camin, nu am preocupari gastronomice, in consecinta nici abilitati gospodaresti cu care sa ademenesc pofticiosii si sa impresionez soacrele (viitoare). Nu gatesc decat salate vara si paste in weekenduri, mai mult de placere decat de foame. Sursa mea de nutrienti sta in pachetul saptamanal pe care mama mi-l trimite cu inima stransa, caci ma catalogheaza "mofturoasa", greu de multumit si mai mereu cu criticile pe masa.
     Adevarul e ca lucrurile nu stau chiar asa. Cel putin din perspectiva mea, a copilului privat de bucataria mamei, de cuptorul incins unde se perpelesc tavi sau se cocolosesc deserturi, de aragazul cu oale in care se scutura bulburuci, de fluenta gesturilor (tocat legume, mestecat intr-un vas, gustat altul), de mirosul ala de mancare proaspat gatita, care se strecoara pe sub usa si care ii aduna pe toti ai casei la masa, desi nu s-a strigat inca prezenta. De inghititul in sec in timp ce se pregatesc tacamurile si vesela si de conversatiile de pe final de asteptare, tot din sfera gastronomica, sa treaca timpul si nerabdarea mai repede. Pentru ca da!, toata lumea stie ca viata la camin in compania unui cuptor cu microunde e trista si nesavuroasa. Neofertanta din punct de vedere al sensibilizarii papilelor si nesatisfacatoare in incercarea de a invalui simturile pentru a manca mai mult, mai des, mai cu pofta!
     A zis bine  Abraham Maslow, punand la baza piramidei sale nevoile fiziologice ale organismului uman. Dar oare nu si-a imaginat ca mancatul, ca nevoie de baza, merge mana in mana cu nevoia de apartenenta? Socializare devine doar un pretext al meselor intre prieteni, mai ales la restaurant, substratul actiunii fiind memoria afectiva a apetitului- cel putin in cazul meu. Ador desfasurarea de forte din bucatarie, mai ales cele ale specialistilor care merita sincere aprecieri si, in virtutea calitatii de gurmanda lipsita de mijloace proprii gospodaresti, am incercat diverse bucatarii internationale, preconizand si salivand la un salariu suficient de corporatist, cat sa-mi satisfaca toate curiozitatile culinare. Pana atunci, trag cu ochiul prin bucatariile prietenilor, fur meserie si incurc retetele si voluntariez numai pe teritoriul prietenului meu, pe care incerc sa-l cuceresc ca o mata alintat, pe alocuri incurcata de propriul alint.
     Pastele imi sunt reteta preferata, insa nu exista un protocol standard al ingredientelor, imi plac atat cele cu sos alb, dar si cele cu sos de rosii, ma topesc cele cu cascaval si ou, dar si cele cu legume sau carne tocata, potrivite cu multe muulte condimente. Gatim impreuna, ca intr-un tango seducator, unde eu fierb pastele, iar el aranjeaza ingredientele, cel mai des: ardeii taiati felii pt prajit, cativa catei de usturoi, smantana, parmezan, multe condimente (busuioc, ardei, oregano), intersectandu-ne in miscari dragastoase. Reteta este adaptabila, in functie de pofta si de generozitatea frigiderului, astfel incat poate fi usor transformata dintr-o reteta vegetariana intr-una cu carne. Flexibilitatea este cuvantul cheie. Clasic, pastele se fierb in clocotele pasiunii conform indicatiilor producatorului, ardeiul se prajeste inainte intr-o tigaie incinsa cu ulei, alaturi de usturoi, apoi se adauga smantana, muulte condimente, iar la final, dupa ce acest sos a fost amestecat cu pastele date in foc, se mai da o mana vartoasa de parmezan, ca sa proportionalizeze aromele.
     Se consuma cu dragoste si vin rosu, in companie buna si in moderatie, pentru ca sosul e asa....suculent ca un preludiu, ce provoaca excese de... porniri trupesti! Pofta buna!

Turcia, intre experienta personala si fictiunea productiei “Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii”, difuzata de Kanal D

     In 2006 am ajuns in Turcia. Dar nu ca o turista tipica, avand rucsacul pe umeri si harta in mana, incercand sa bifez cat mai multe atractii, ci ca voluntara intr-un schimb de experienta interculturala. Acest moment avea sa ma aduca fata in fata cu "The Turkish delights" intr-o maniera mult mai intensa decat orice descriere din ghidurile turistice de profil, purtand amprenta subiectiva a diversitatii.

     Turcia m-a supus unui lexic culinar delicios, pe care l-am experiementat pe parcursul saptamanii petrecute in Istanbul: baclavale lipicioase cu nuca si miere suculenta, halva nesfaramiciosa, rahat turcesc colorat terfelit in pudra de zahar, kebap, shaorma, kofte (chiftele). Carne de porc deloc, predominant miel si vita, in combinatii mult prea condimentate pentru stomacul meu, dar suficient de apetisante cat sa merite experimentate. Se mandresc cu Raki, bautura traditionala, cu gust pregnant de anason, uneori smochine sau menta, atat de asemenator cu ouzo, alcoolul specific grecesc- de unde evidenta influenta intercultala. Iar berea Efes, originara din Turcia, a spart barierele nationale si este deja cunoscuta international. Ne-am rasfatat si cu sherbeturi, ceaiuri negre si mai ales cafelele turcesti.

     Un mare defect al natiei este ca sunt lipsiti de punctualitate, mereu in intarziere. "Turkish time" functioneaza dupa alte repere temporare, care uneori pot da programul stabilit peste cap. Se reabiliteaza insa rapid, prin charisma personala pentru ca turcii sunt, cumva, sufletele latine: in ciuda originii, a restrictiilor alimentare si alcoolice sunt mari petrecareti, iubitori de muzica, de dans si de atmosfera. Am invatat cativa pasi dintr-unul din numeroasele dansuri care ne-au fost aratat, "Damat Halayi", un dans traditional de nunta. Tot din zona matrimoniala, am invatat despre obiceiul pictatului cu henna.  
 
     

   

     Las la final placerea cea mai mare a baii turcesti (hamam), a carei traditie a fost preluata in numeroase colturi ale lumii ca mijloc de rasfat si intretinere, desi la origine era echivalentul egalitatii intre oameni de diferite ranguri si origini, strict servind igienei personale din considerente religioase.

     Mi s-a parut extraordinar cum se pastreaza cultul personalitatii pentru Mustafa Kemal Ataturk, pe care il considera erou de razboi, ajuns primul presedinte ale carui reforme vizeaza o Turcie moderna. Si respectul este cultivat intr-un mod neartificial, tinerii ii stiau istoria, fara a fi indoctrinati, doar recunoscatori interventiilor de augur pe care le-a avut in asigurarea libertatii de care ei se bucura. De apreciat!

     Respectand metodologia proiectului, nu am avut timp sa vizitez nicio atractie prin care tara gazda sa-si certifice titlul de una dintre cele mai cunoscute destinatii de vacanta. Am avut insa contact direct cu oamenii si cu fluxul vietii care formeaza aici un mozaic in miscare! Experienta bazarurilor pline de oferte, de la covoare si artizanat, la genti, bijuterii de aur sau legendarul "ochi protector" ,  a pernelor colorate si a narghilelelor aromate, intinse pe picior, opulenta decorurilor si specificul vestimentar atent cultivat in puncte demonstrative, toate atrag ochiul necunoscator.  Dar cel mai important, te lovesc din toate partile contrastele puternice, juxtapunerea modernului langa traditie si a influentelor vestice langa cele din Orient. Mergi pe strazi si vezi darapanaturi pe langa care ti-e teama sa treci, iar mai incolo te umbresc hoteluri luxoase. Din curti interioare, departe de zgomotul orasului, urla muzici cu ritmuri orientale, care te trimit cu gandul la dansul din buric al cadanelor sau te surprind versuri in engleza, hituri internationale. Treci pe langa femei in varsta, acoperite in valuri, insotite de domnisoare la fel de sumar imbracate in fierbinteala verii ca europencele balcanice. Iar viata se desfasoara sub considerentele religioase ale unei tari islamice, nu atat de evident cum te-ai astepta intr-o cultura musulmana, cu exceptia chemarii la rugaciune, care se aude de 5 ori pe zi. In rest, emanciparea si modernismul razbat, in special in orasele mari, unde codurile vestimentare locale preiau influentele vadului turistic.

                                   
     Recunosc, am ajuns in Turcia plina de prejudecati, pentru ca e usor sa pui etichete atunci cand nu cunosti. Si e usor sa iti asumi concluziile actuale. Pe de alta parte, "Suleyman Magnificul" este o productie turceasca actuala ce te provoaca la o calatorie in orientul secolului al XVI-lea, plin de intrigi politice, elemente de cultura si civilizatie si mai ales la povestile din harem. Filmul, mai mult decat o telenovela, reia personaje si evenimente din istorie pe care le trece prin filtrul fictiunii, intr-un scenariu care a starnit controverse si interes si este, totodata, o poarta spre o perioada apusa, care potenteaza farmecul  Turciei, ca amestec intre deschiderea culturala si traditie, un melanj echilibrat intre ospitalitate si reticenta, o punte intre Europa de acum si Asia de atunci .Asa ca pana la city-breakul de la Istanbul, unde m-as putea convinge singura de atractiile turistice, dincolo de picatura de cultura turceasca pe care deja am experimentat-o, urmeaza un nou episod al haremului sultanului!

     “Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.