Turcia, intre experienta personala si fictiunea productiei “Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii”, difuzata de Kanal D

     In 2006 am ajuns in Turcia. Dar nu ca o turista tipica, avand rucsacul pe umeri si harta in mana, incercand sa bifez cat mai multe atractii, ci ca voluntara intr-un schimb de experienta interculturala. Acest moment avea sa ma aduca fata in fata cu "The Turkish delights" intr-o maniera mult mai intensa decat orice descriere din ghidurile turistice de profil, purtand amprenta subiectiva a diversitatii.

     Turcia m-a supus unui lexic culinar delicios, pe care l-am experiementat pe parcursul saptamanii petrecute in Istanbul: baclavale lipicioase cu nuca si miere suculenta, halva nesfaramiciosa, rahat turcesc colorat terfelit in pudra de zahar, kebap, shaorma, kofte (chiftele). Carne de porc deloc, predominant miel si vita, in combinatii mult prea condimentate pentru stomacul meu, dar suficient de apetisante cat sa merite experimentate. Se mandresc cu Raki, bautura traditionala, cu gust pregnant de anason, uneori smochine sau menta, atat de asemenator cu ouzo, alcoolul specific grecesc- de unde evidenta influenta intercultala. Iar berea Efes, originara din Turcia, a spart barierele nationale si este deja cunoscuta international. Ne-am rasfatat si cu sherbeturi, ceaiuri negre si mai ales cafelele turcesti.

     Un mare defect al natiei este ca sunt lipsiti de punctualitate, mereu in intarziere. "Turkish time" functioneaza dupa alte repere temporare, care uneori pot da programul stabilit peste cap. Se reabiliteaza insa rapid, prin charisma personala pentru ca turcii sunt, cumva, sufletele latine: in ciuda originii, a restrictiilor alimentare si alcoolice sunt mari petrecareti, iubitori de muzica, de dans si de atmosfera. Am invatat cativa pasi dintr-unul din numeroasele dansuri care ne-au fost aratat, "Damat Halayi", un dans traditional de nunta. Tot din zona matrimoniala, am invatat despre obiceiul pictatului cu henna.  
 
     

   

     Las la final placerea cea mai mare a baii turcesti (hamam), a carei traditie a fost preluata in numeroase colturi ale lumii ca mijloc de rasfat si intretinere, desi la origine era echivalentul egalitatii intre oameni de diferite ranguri si origini, strict servind igienei personale din considerente religioase.

     Mi s-a parut extraordinar cum se pastreaza cultul personalitatii pentru Mustafa Kemal Ataturk, pe care il considera erou de razboi, ajuns primul presedinte ale carui reforme vizeaza o Turcie moderna. Si respectul este cultivat intr-un mod neartificial, tinerii ii stiau istoria, fara a fi indoctrinati, doar recunoscatori interventiilor de augur pe care le-a avut in asigurarea libertatii de care ei se bucura. De apreciat!

     Respectand metodologia proiectului, nu am avut timp sa vizitez nicio atractie prin care tara gazda sa-si certifice titlul de una dintre cele mai cunoscute destinatii de vacanta. Am avut insa contact direct cu oamenii si cu fluxul vietii care formeaza aici un mozaic in miscare! Experienta bazarurilor pline de oferte, de la covoare si artizanat, la genti, bijuterii de aur sau legendarul "ochi protector" ,  a pernelor colorate si a narghilelelor aromate, intinse pe picior, opulenta decorurilor si specificul vestimentar atent cultivat in puncte demonstrative, toate atrag ochiul necunoscator.  Dar cel mai important, te lovesc din toate partile contrastele puternice, juxtapunerea modernului langa traditie si a influentelor vestice langa cele din Orient. Mergi pe strazi si vezi darapanaturi pe langa care ti-e teama sa treci, iar mai incolo te umbresc hoteluri luxoase. Din curti interioare, departe de zgomotul orasului, urla muzici cu ritmuri orientale, care te trimit cu gandul la dansul din buric al cadanelor sau te surprind versuri in engleza, hituri internationale. Treci pe langa femei in varsta, acoperite in valuri, insotite de domnisoare la fel de sumar imbracate in fierbinteala verii ca europencele balcanice. Iar viata se desfasoara sub considerentele religioase ale unei tari islamice, nu atat de evident cum te-ai astepta intr-o cultura musulmana, cu exceptia chemarii la rugaciune, care se aude de 5 ori pe zi. In rest, emanciparea si modernismul razbat, in special in orasele mari, unde codurile vestimentare locale preiau influentele vadului turistic.

                                   
     Recunosc, am ajuns in Turcia plina de prejudecati, pentru ca e usor sa pui etichete atunci cand nu cunosti. Si e usor sa iti asumi concluziile actuale. Pe de alta parte, "Suleyman Magnificul" este o productie turceasca actuala ce te provoaca la o calatorie in orientul secolului al XVI-lea, plin de intrigi politice, elemente de cultura si civilizatie si mai ales la povestile din harem. Filmul, mai mult decat o telenovela, reia personaje si evenimente din istorie pe care le trece prin filtrul fictiunii, intr-un scenariu care a starnit controverse si interes si este, totodata, o poarta spre o perioada apusa, care potenteaza farmecul  Turciei, ca amestec intre deschiderea culturala si traditie, un melanj echilibrat intre ospitalitate si reticenta, o punte intre Europa de acum si Asia de atunci .Asa ca pana la city-breakul de la Istanbul, unde m-as putea convinge singura de atractiile turistice, dincolo de picatura de cultura turceasca pe care deja am experimentat-o, urmeaza un nou episod al haremului sultanului!

     “Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.