Sănătatea înainte de toate!

Trăiesti în secolul vitezei, e firesc să nu mai ai timp pentru nimic. Ești ocupat, vrei să avansezi la job, vrei mai mulți bani, te-ai apuca de a doua facultate (ceva mai palpabil, contabilitate, poate), vrei să-ți schimbi mașina, vrei o casă a ta- să nu-ți crești copiii prin chirii, vrei destinații de vacanță mai exotice. De-abia îți amintești să mai dai câte un telefon la părinți, că doar nu i-ai suna în fiecare zi, să-i auzi cum se vaită de reumatisme și insuficiențe cardiace. Și cum încă te bat la cap, la vârsta ta, să mănânci, să te îmbraci gros. Tu nici nu ai timp să-ți pregătești micul dejun zilnic. Cine mai zice de mâncare caldă la pranz? Nu ai timp nici să ieși la o plimbare în parc. Nu ai timp să te gândești acum la sănătate, nu ai avut timp nici măcar de ziua ta să mergi la medicul de familie, să-ți dea setul ăla de analize gratuite. Pentru ce atâta birocrație? Programare, ia-ți liber să-l prinzi în programul lui de muncă, stai la cozi, altă coadă la laboratul de analize într-altă dimineață. Cine poate lipsi atât de mult de la muncă? Și ce dacă te doare spatele? Ei, lasă că trece, e firesc după câte ore stai la birou. Te supară și ochii, dar nu-i problemă, nu mai esti chiar în prima tinerețe. Nu mai ai menstruația regulată, nici nu te mai alarmezi, doar tu știi cât de stresante sunt proiectele de la muncă, doar tu știi cum îți petreci weekendul tot cu rapoarte în față. Și doar nu te gândești de acum la procreere, când nici măcar nu ai o casa a ta.

Și tot vezi strângeri de fonduri pentru cauze umanitare, copii sau tineri, de vârsta ta, cu diagnistice dintre cele care îți ridică părul pe mâini. Le sharuiești pe facebook, poate și contribui. Sau din contră, le ignori  complet, ca nu cumva să te molipsești cu amăraciune. Și auzi, din ce în ce mai des, ba de nașa unei colege de muncă ba de tatăl colegei de liceu, chiar de o colegă de-a ta. Ți se oprește respirația, ți se strânge stomacul, dar e bine. Nu ți se întâmplă ție. Nici alor tăi. Cancerele și celelalte prăpăduri ale lumii sunt departe, nu ți se întamplă tocmai ție. Uiți că prevenția ar fi cel mai bun tratament.

Sursa foto: http://www.hipocrat2000.ro/

***

Așa gândim cu toții. Așa a gândit și Andreea, sora mea. Tânără, frumoasă, corporatistă, Cu responsabilități la birou care îi deveneau priorități acasă. Cu energie cât să mute munții, la început. Cu o durere de ureche care a tot supărat-o trei luni de zile, pe care nu a luat-o în serios la iîceput, până când diagnosticul ne-a scuturat pe toți, din altă parte. A luptat un an și jumătate cu leucemia, cu optimism și încredere, lacrimi și durere, cu poftă de viață și foarte multă demnitate, până nu a mai avut cine să-mi fie exemplu de voință și curaj... Tot atunci, ca donator de celule stem ce i-am fost, am făcut multe analize: hemogramă, virusologie, pulmonare, ginecologice, compatibilitate genetică.

De când cu perioadele de spitalizare ale surorii mele, am devenit foarte constientă de prioritați. Doar ca acum e foarte greu să pun sănatatea înainte de toate. Să mă îngrijesc de starea mea de bine, conștient, să găsesc cauze, să analizez simptome. Oftalmologie, dermatologie. endocrinologie, gastroenterologie. Sunt doar câteva specialități clinice cu care eu aș încerca să mă împrietenesc.

Dar voi nu faceți ca mine, nu amânați sănătatea, pentru că întotdeauna e rost de regrete.