Când ai stofă pentru vise mari, ia-ți mașină de cusut!

     Cerasela stătea bosumflată în fotoliu, cu ziarul mototolit lângă ea, cu picioarele trecute peste marginea stângă, în diagonală față de punctul drept în care spătarul îi sprijinea coloana. Era încălțată cu ciorapii de lână cu cusătură bleu în zig-zag înclinat. Cardiganul preferat, verde crud, și o pereche de pantaloni drepți îi încălzeau restul trupului. Terminase o altă zi de muncă. Agitația zilelor care curgeau la fel o sugruma. Meetinguri, taskuri, deadlineuri și prea puțin timp pentru sufletul ei. În plus, nici predicțiile viitorului privind inegalitatea tot mai pregnantă dintre sexele din același segment de vârstă nu erau de partea ei, ca femeie singură într-o lume în care testosteronul se efeminizează progresiv. Cu siguranță câteva guri de alcool ar fi ajutat mai mult acum decât ciocolata din ceașca aburindă.

     Nici măcar recenta achiziție a mașinii de decupat cu scanare, pentru care fusese atât de bucuroasă, nu o mai entuziasma la fel. Văzuse investiția ca o metaforă. Și ea își decupa fericirea după alte modele, doar că viteza ei de scanare nu era de doar 30 de secunde, ca a lui Brother,  ci ohohooo, incomparabil mai lentă! Dar era bine, ea era o persoană sufletistă, care oferea întotdeauna mai mult decât primea. Și nu se schimbase nici până la vârsta ei, în ciuda dezamăgirilor venite la pachet cu fundiță, cu diferite experiențe!

     Cerasela era obosită. Rămăsese cu ochii pironiți în perdeaua cu linii verticale mov, care căpătau nuanțe vișinii în lumina asfințitului și visa la marea dragoste, așa cum te entuziasmezi în fața promoțiilor dintr-un magazin de electrocasnice, când te pui la casa ta. Visa la sentimentul de apartenență pe care doar o relație cu implicare reciprocă ți-l oferă. Ar fi vrut lângă ea un trup pe care să-l mângâie cu voluptate, așa cum făcea cu stofele ei cele noi. Un suflet căruia să-i admire croiala. O potrivire între două caractere, ca ața în gaura acului.

     Ea nu era, oricum, genul de femeie pe care să o remarci ușor într-o mulțime. Nu foarte înaltă, fără un bust generos, cu păr șaten închis de lungime medie, ochi căprui curioși și buze care ar fi trecut drept voluptoase doar în fața cuiva extrem de indulgent, Cerasela moștenea linia genetică a doamnelor din neamul ei. Și nu era neapărat rău, mai ales că de când achiziționase de aici o mașină de surfilat Brother M1034D (triplock sau overlock, așa cum este cunoscută de specialiști) care să-i concretizeze visele, își făcuse un update de imagine. Pentru că își dorea obiecte vestimentare unicat, departe de cele din teancurile identice din magazine. Cusături pe toate tipurile de materiale, inclusiv elastice, care să nu ridice probleme de întreținere, tricoturi, lycra sau jerse-ul Combinații de culori și suprapuneri de materiale care îi accentuau frumusețea individuală. Detalii care să-i personalizeze ținutele, prin combinarea a 2 ace și 4 fire. Croieli impecabile în doi timpi și trei mișcări.

     

     Cerasela avea stofă pentru vise cu ochii deschiși, avea și stoc pentru ce-și dorea cel mai mult. Să facă o cămașă vișinie, cu buzunar la piept, pe partea stângă, pe care să inscripționeze laitmotivul ei preferat și două inițiale. Un buzunar care să încălzească o inimă, o inimă care să o încălzească pe ea.

     Visarea Ceraselei e brusc întreruptă de telefonul care vibrează alert....