joi, 26 martie 2015

No Hate Speech- Prima zi de atelier internațional

     Am scris recent despre drepturile omului și, pentru că articolul meu a fost printre câștigători, am ajuns la Băile Tușnad zilele acestea, într-un atelier internațional pentru bloggeri. Suntem 21 de participanți, din Grecia, Lituania, Polonia, Portugalia și România și dezbatem despre discriminare, discursuri instigatoare la ură, minorități, stereotipuri, prejudecăți și libertăți.


     Workshopul Youth Bloggers for No Hate se desfășoară sub bagheta plină de non-formal a Fundației pentru Dezvoltarea Stării Civile. Prima zi de activități a început cu câteva jocuri de cunoaștere și trebuie să recunosc, e altă senzație când interacționezi cu un om, comparativ cu starea care ți-o dă cititul blogului personal. Senzații foarte diferite. Pe unii participanți i-aș fi putut identifica înainte să-și rostească numele, despre alții nu aveam nici un reper de asociere.

     Mi-a plăcut foarte tare afirmația unuia dintre participanți privind motivația sa: bloggerii scriu prea puțin despre drepturile omului, noi folosim instrumentele de care dispunem prea puțin în ideea în care le-am putea promova și am deveni factori activi în acest proces. Este o realitate atât de adevărată, în condițiile în care e plin online-ul de subiectivism (aici inclusiv!). Stă în tastatura fiecăruia dintre noi schimbarea!

     Organizatorii ne-au pregătit și un quiz în ton cu tematica abordată, moment în care am realizat cât de puțin informată sunt privind marea familie europeană și cât de tare mi-am ruginit sprititul de voluntar. Am lămurit diferențe legate de stereotipuri, prejudecăți și discriminare și am dezbătut, fără să ajungem la concluzii clare, dacă recentul incident legat de revista Charlie Hebdo este free speech sau hate speech. Argumentare încă deschisă.

     Am vizionat, apoi, câteva filmulețe cu mesaje puternice, din același spectru tematic, din campanii împotriva discriminării și discursului instigator la ură. Mai jos, doar unul dintre ele.


      O lume mai puțin intolerantă este o muncă în echipă. Și data viitoare când vedeți lucrurile doar dintr-un unghi, doar cel personal, amintiți-vă că ne dorim cu toții egalitate, deși suntem atât de diferiți!

2 comentarii:

  1. Un articol foarte puternic care ar merita sa fie distribuit excesiv de mult pe retelele de socializare. Voiam sa scriu ceva, apoi am ajuns la final si am realizat ca ai notat aceeasi idee in alte cuvinte. Asa ca a trebuit sa-mi rearanjez ideile in cap si sa formulez alt comentariu. Toti ne dorim egalitate, desi suntem atat de diferiti. Toti ne dorim mai putina ura, gelozie, egoism. Dar toate astea fac parte dintr-un sistem bine inchegat. E greu sa renuntam la ele sau sa le cerem oamenilor sa renunte la ele. Putem, cel mult, sa ne schimbam noi. Fiecare individ in parte. Dupa modelul "sunt schimbarea pe care vreau sa o vad in lume".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că nu ne dorim tot timpul să ne schimbăm pe noi, cumva avem pretenția că noi suntem "prototipul" corect. Și îi vrem pe ceilalți modelați după noi. Dacă am fi mai flexibili, am fi mai liniștiți. Și da, e adevărat și foarte aplicabil motto-ul lui Gandhi :D

      Ștergere