miercuri, 28 octombrie 2015

Un moment, două, trei. O viață.

*
Derulăm filmul înapoi cu mai bine de 10 ani. Cadrul se concentrează pe ulița copilăriei, într-o dimineață de toamnă. Atmosfera este umedă și pietrișul este alunecos, eu sunt cu bicicleta și simt în nări aerul rece. Este sâmbătă, e devreme și merg la școala din sat la un fel de meditații de geografie pentru capacitate, oferite pro bono de directorul școlii. Panta pe care o am de coborât este lungă, pe alocuri în porțiuni înclinate abrupt, îngreunate de bolovănișul neuniform și de întunecimea anotimpului, îmbunate apoi de fâșii scurte și dulci de plat. Îmi ridic fundul din șa, pentru a evita impactul denivelărilor, strâng coarnele în mâinile răcite din cauza poziției fixe și postura mea, așa ridicată în coborâre, mă face să mă simt cuceritoare într-un război imaginar. Simt pietrele peste care trec, mă dezechilibrează ușor, dar nu mă opresc! Curentul din față îmi îmbujorează obrajii, treningul verde, lărguț, se umflă în bătaia vântului, mi-e răcoare, deși sunt încinsă pe dedesubt. Nu văd tot drumul în față, e ceață, e umezeală, e toamnă înaintată și pădurea e mohorâtă și neagră și e nevoie de culoare în suflet. Încetinesc, mă mai sperie câte un câine care se agită nervos pe la garduri, tot nu mă opresc.
Așa mi s-a întipărit primul moment al înfruntării metaforice a obstacolelor.

*
Duminica, dimineața, masă în familie: părinți, bunici și noi, copiii- eu și sora mea, împreună în bucătăria tot mai neîncăpătoare de la țară. Fiecare la locul lui la masă, lângă peretele cu icoană și candelă cu mir. Soba încă mocnește a foc. Pe masă, mămăliga de abia răsturnată din tuci aburește pe cărpător, așteptând să fie împărțită cu ața, niciodată cu cuțitul. Se întind castroane cu brânzeturi și smântână producție proprie, ouă fierte cu moi-moi, în care înfundăm, pe rând, unt și mămăligă, avem slănină și ceapă. Pisicile se alintă pofticioase pe la picioarele scaunelor noastre. Mai sunt și alte farfurii întinse, tabloul gastronomic variind de la un moment la altul, în funcție de semnificație. Și e momentul ală în care platourile merg din mână în mână, bunica spune o rugăciune, tata stă lângă mine, bunicul lângă Andreea, doamnele din neam, asemenea Catrinei Moromete, lângă sobă și oale. Mâncăm încet, sănătos, suntem împreună. Așa mi s-a fixat sentimentul de familie, repetitiv, duminică dimineața după duminică dimineața, până am plecat de acasă, până au plecat dintre noi bunicul și sora, până ne-am uitat.

*
Petrecerea e animată, dar eu sunt din altă stare și îmi pierd privirea în gol. Îl cunosc doar pe sărbătorit, în rest, remarc doar fețe vesele, zâmbind a alcool. Nu-i înțeleg, e prea mare hărmălaia. Până când aiurea, privirile ni se intersectează. De nicăieri, cu ochii în ochii lui mi se topesc organele pe interior și simt cum parcă pic în gol, deși m-am afundat comod în canapeaua din bucătărie. E un moment scurt de electrocutare, dar care nu se mai termină. Și în secundele alea s-au imprimat amintirea tricoului și blugii pe care îi purtam. Știu cu ce agrafă aveam prins bretonul pe partea stângă, ce brățări, ce inel. Știu cum a venit lângă mine, ca să mă salveze de stinghereala de a nu mă simți bine la o petrecere cu muult alcool. Și cum muzica tare a fost prilej să ne țipăm confidențe în urechi și să lase scăpat un pupic pe gâtul meu. Și senzația aia de fiori și gâdilat, din nou, pe dinăuntru. Și momentul de îndrăgosteală permanentă.

*
Acestea sunt doar trei momente de trăiri fluide, de fericiri întipărite, cremoase, care m-au construit omul actual. Pentru că uneori, în tumultul cotidian, uităm cine am fost și alergăm grăbiți spre cine vom fi, poate. Și e păcat...
Provocarea de a-mi reaminti un moment pe care să-l repet mereu cu plăcere vine de la Danone. Formularul Momentul tău este o inițiativă special pregătită pentru a ne aduce mai aproape de răsfățuri și pauze de la cotidian. Plus că, nu strică să scrijelești undeva amintirea ta, să o reîmprospătezi, ba chiar să câștigi și un premiu. Deci, care e momentul tău?

miercuri, 22 iulie 2015

Scenariul scrierii gândurilor

-bazat pe fapte (i)reale-

Actul 1, Scena 1,
Pe marginile scenei sunt 4 persoane. Fiecare chip exprimă altceva: uimire, tristețe, enervare, indignare. Cristina e în mijloc, privește în gol. Are în mână un mulaj cranian

Decor video- succesiuni rapide ale imaginilor care constituie cadre folosite ulterior
Decor audio- zgomote șoptite, țipete, foșnete, plânset, râsete.
Persoanele din fiecare colț se apropie pe rând de Cristina și mimează un monolog care să le accentueze expresia feței.

Scena 2
Cadru dintr-un tren, Cristina călătorește singură. Are creierul într-o mână, cealaltă mână e dusă la cap.
Decor video- lanuri și câmpii
Decor audio- huruit de tren și recitarea f rapidă a textului:
”Îmi curg cuvintele în minte ca polenul pe toate florile astea cu ochii în soare, ale soarelui. Și ce greu ajung azi la muncă, uof, și ce cald e afară. Și ce dor îmi e de A și ce fericire trăiam anul trecut pe vremea asta și nici măcar nu știam! Și aaah, de aș putea spune asta cu voce tare, poate mi-ar fi mai ușor. Sau măcar să scriu. Să postez pe blog, că s-a și prăfuit de atâta ignoranță din partea mea. Ha, ce pix fain avea nenea controlorul. Seamănă cu cel primit de la L. Ce geamuri jegoase, dar ia-uite ce fain se vede dealul ăla acolo. Ce dor mi-a fost de munți și ce tare a fost tura din Retezat. Și toate lacurile alea și tot verdele cu care mi-am încărcat privirea. Trebuie musai să scriu un articol despre perseverența pe care m-a învățat-o muntele. Numai de aș putea surprinde exact așa cum simt, de aș putea găsi cuvintele alea care să surprindă dimensiunile emoțiilor mele... Și aș scrie și despre povestea cu jnepănișul pe care ne-a zis-o tipul ăla cercelat de la Salvamont și gluma cu morcovul, aia sigur ar prinde! Și să copiez toate notițele pe care le-am prins despre Parcul Național Retezat, într-un draft- asta sigur ar da bine în căutări, că nu am mai găsit info astea. Ah, de aș putea scrie mai ușor, mai fluent, am atâtea idei de articole... Poate la întoarcere, să-mi țin agenda aproape....  Ce bine că am ajuns în gară, sper să vină repede paișpele, să nu mai întârzii, ca ieri....”
Cristina iese din cadru.

Scena 3
Decor de cabinet stomatologic.Cristina face o extracție. În cadru se învârte și o asistentă, care nu intervine.
”Ce naiba e cu anestezia asta... Noroc că e pacientul ok.... Hai, Cristina, poți să o faci! Ce naiba?! Anestezia e bocnă, ce pacient tâmpit... Ce rahat de radiografie e asta....Hai că e ok, e luxat... Hai incă puțin... Bine că ține anestezia...Pfoa, de câte ori n-am mai trecut prin asta...Ce jmecheră sunt, daaaa!
Ce morfologie radiculară are dintele ăsta? Stai să pun poză cu rădăcinile mastodontului ăsta pe blog, să vezi atunci mirare de la necunoscători. Și de-aș putea scrie mai repede articolul ăla despre cât urăsc unghiile cu gel la fetele care se preocupă doar de exterior, că deh, dinții nu se văd toți... Îl scriu pe tren, la întoarcerea acasă, obligatoriu!

Scena 4
Cristina e la munte.
Decor video cu vârfuri îndepărtate, prăpăstii stânga- dreapta, pietriș, lespezi uriașe
Cristina face popas, stă cu capul în mâini:
”Oare ce treabă are moartea din viețile noastre cu eternitatea de aici? Cui îi pasă că se pierde o viață umană, în afară de noi, cei excesiv de sentimentali și cu nevoie de autodefinire prin alții? Soare, cer, pământ și liniștea de la începutul lumii. Fiecare pentru el. De ce atâta zgomot pentru suferință? Gândurile astea trebuie să vadă condeiul, altfel eu o să mă scufund în durere și nu o să mai pot să articulez o viață normală. Trebuie să mă împărtășesc cu cineva, altfel o să-mi pietrific simțurile. Suferința e o sferă personală, de acord, dar aș putea scrie romane de stare. Și inspirația sa-mi fie realitatea, care m-a aruncat la limitele puterilor.

Scena 5
Cristina e în pat, cu un tip
-Cum a fost, ți-a plăcut?
-Da.
.....
-Hey, ești tăcută, la ce te gândești?
- La nimic. (Cristina se întoarce cu spatele la el și ia mulajul cranian în mână).
”Oare cum era gluma aia pe care a zis-o dl din tren? Cu yoga și unghiile de la mâini? Hmm, nu mai știu. Și să nu uit dimineață să iau cartea lui Richard la mine. Și aaaah, să mă lase în pace, că nu mai am chef de el peste mine.”
(Tipul are chef de giugiuleală, ea îl respinge)
(Cristina, cu voce tare:)-Mi-e somn, noapte bună.
”Hi! Nu trebuia să spun asta, mai bine mă ridic și mă duc să scriu ceva pe blog să mă las dezbracată de stare, de cuvinte..”

Actul 2
Cristina este în mijlocul scenei, cu laptopul pe picioare. Audio- zgomot puternic de taste, scris și sters... pauze de introspecție și analize. recitit, reluat, iar șters.
Video:
”Drama inspirației mele este încărcătura emoțională negativă pe care o resimt în ultima vreme. Dramă este și teama de a nu fi suficient de bună pentru a ieși în față. Dramă este lipsa de asumare. Regretul că nu am avut perseverență pentru cuvânt.”
*
Scriu mai mereu din tren, pe hârtie, între casă și serviciu, privind pe geam crâmpei de realitate, din legănatul trenului. Dar de fapt, privirea mi-e în gol, în introspecții și reprize de înot între trecut și dorințe, regrete și doruri și plăsmuiri de vise. Nu duc lipsă de inspirație, duc lipsă de curaj. Sunt în permanentă dezbatere cu mine, mă conving și mă răzgândesc și e greu să rămân loială unui gând.
Tăcerea nu e, în fond, decât o avalanșă sufletească.

miercuri, 6 mai 2015

Festivalul Filmului European- D'abord, ne pas nuire!

     "D'abord ne pas nuire" sau "Primum non nocere" pare o formulă pe o ușă invizibilă, care permite accesul către o lume specifică, un motto al lumii medicale, un cod pe care doar cei responsabili de vieți umane îl cunosc. Un semnal de alarmă care dă o alertă înaintea oricărei acțiuni. Dar jurământul lui Hipocrate este mai mult decât atât. Și raportat la o anumită scală, îndemnul de a nu face râu mai înâi de toate, se poate constitui ca principiu individual și profesional.

     Mici victorii personale și eșecuri. Limite, frici. Certitudini, căutări. Prăpastia dintre teorie și practică. Sinceritate, comunicare, bucurii, influența familiei. Trăiri individuale, prezentate în context lărgit, european. O poveste despre o inițiere. O poveste ca o viață. Acesta este rezumatul filmului Hippocrates (Franța, 2014, 102').

               Un film impresionant, comic, emoționant, inteligent- Le Monde

luni, 4 mai 2015

Festivalul Internațional Shakespeare- Craiova

     Turismul cultural este un concept din ce în ce mai aplicat, de când cultura răzbate între celelalte preocupări care ne înconjoară. Există atâția pasionați de frumos care își stabilesc perioada de concedii în raport cu programul festivalurilor care îi interesează.  Și este extraordinară identitatea unui oraș, care se recomandă singur, prin activități care îi devin repere pentru turism- și amintesc aici Sibiul și Festivalul său Internațional de Teatru, Oradea și alt Festivalul de teatru, tot la nivel internațional, Timișoara și Festivalul European al Spectatorului Timișoara- Festivalul Dramaturgiei Românești, Alexandria și Festivalul de Teatru tânăr, Cluj și Festivalul de film transilvănean, festivalul filmului de Piatra (Neamț). Adaug pe această hartă Craiova culturală și Festivalul Internațional Shakespeare.

     Prima ediție a Festivalului s-a desfășurat în 1994, din inițiativa lui Emil Boroghină. Dragostea pentru Shakespeare n-a fost poate ni­că­ieri mai puternică decât pe scena Teatrului Național "Marin Sorescu", la Craiova, unde Shakespeare a fost mereu montat: „Titus An­dronicus” (1992), „A douăsprezecea noapte” (2004), „Măsură pentru măsură” (2008), „O furtună” (2012) – toate în regia lui Silviu Purcărete, ca şi „Hamletul” lui Gábor Tompa (1998), cu Adrian Pintea în rolul titular – toate spec­tacole memorabile, care își pun amprenta asupra spectatorilor, momente unice și irepetabile.


Festivalul Internaţional Shakespeare
sursa- craiovaculturală.ro

1 mai orădean

Anul trecut petreceam zilele începutului de mai în est, la malul Mării Negre. Un an mai târziu, sunt în Vest și am profitat de ocazia zilelor libere pentru a vizita Oradea. Situat la 10 km de granița cu Ungaria, trebuie să recunosc că aveam așteptări mai mari despre reședința județului Bihor, gândindu-mă la influențele pe care trebuie să le fi suportat.


Orașul era gol. Ceea ce a fost un lucru bun. Au și orădenii o stradă a Republicii și se vrea a fi întocmai o pietonală, ca cea din Brașov, cu clădiri vechi de o parte și de alta și cu parfum din alte vremuri. Din păcate, firmele magazinelor de la parterul acestor clădiri strică atmosfera. Și peisajul sfârșește prin a fi de-a dreptul dezolant prin lipsa recondiționării clădirilor, lipsa unei unități de viziune, lipsa unei armonii. Atâta frumusețe lăsată în paragină, pentru că da, anumite clădiri sunt deosebite și prezintă numeroase ornamente și decorațiuni superbe, individualizări stilistice cu repertoriu din lumea animală sau vegetală.

sâmbătă, 2 mai 2015

Traian Demetrescu, simbol cultural craiovean

     Despre Craiova nu știu multe lucruri. Până în momentul de față nu s-a invit contextul favorabil de a vizita orașul, dar acum, profitând de candidatura la capitala culturală europeană pentru 2021, atracțiile sale culturale sunt puse mai bine în indexarea Google, prin strategii de promovare care îi asigură vizibilitate. Acest lucru se întâmplă și cu ajutorul provocării de la Blogal Inițiative. Am aflat, astfel, că există Festivalul internațional de Epigramă  „Traian Demetrescu.
     Acesta este un concurs de creație, desfășurat anual începând din 2011. Prima ediție a avut caracter național, următoarele două au avut caracter internațional. Festivalul este deschis epigramiștilor de orice vârstă, membri sau nu ai Uniunii Epigramiștilor din România sau ai altor asociații de profil. 
     Conform dexonline, epigrama este  s. f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică"Cum altfel? Că doar am mai zis despre spiritul oltenesc.

vineri, 1 mai 2015

Cu Paranix pui gazul pe foc și păduchii la deshidratare!

     De 5 luni, călătoresc zilnic cu mijloace de transport în comun. Și nu mă mai satur de admirat minunata câmpie de vest, cu ogoarele ei galbene de rapiță, lanuri de cereale și pășuni. Nu mă mai satur de lecția extraordinară de sociologie de care am parte de fiecare dată când intru într-un compartiment de tren. De interacțiunea interumană bogată, de atingerile scurte, stinghere din aglomerații. De privirile curioase sau timide ale pasagerilor cu care împart locul în microbuze.  De discuțiile despre nimic și despre orice. Călătoria în mijloacele de transport în comun este o adevărată experiență! De trăit, nu de povestit...

     Trenul, autobuzul, tramvaiul- toate pot fi punctul de plecare al unor povești de reținut pentru nepoți. Te îndrăgostești, afli povești de viață (aparent, e mai ușor să te deschizi în față unor necunoscuți), te împrietenești cu alți navetiști, urmărești comportamente, emiți judecăți de valoare despre "tinerii din ziua de azi" sau dai din casă despre cum era "pe vremea mea"... Sau iei păduchi.



marți, 28 aprilie 2015

QucikMobile poate fi promovat și prin Profitshare!

     Trebuie să recunosc că provocarea de care vorbesc mai jos, de la Blogal Initiative, m-a entuziasmat atât de tare, încât am decis să ies puțin din zona mea de confort. Mă refer aici la stilul-mi clasic de scris articole, clănțănind tastatura și cam atât.
     Punând lucrurile cap la cap, e drept că nu mi-a tremurat prea tare vocea. Doar mâna. Acum nu știu dacă de la mine sau de la telefon. Cert e că se cer niște investiții. Iar programul de afiliere dintre QuickMobile și Profitshare ar putea fi o soluție la îndemână!
     Detaliile sunt prezentate mai jos:


luni, 27 aprilie 2015

Câteva Festivaluri la care să participi în Craiova Culturală

Craiova candidează la statutul de capitala culturală europeană pentru 2021. Craiova Culturală este puternic susținută de toată regiunea Olteniei, ceea ce uimește munteanca din mine, recent mutată în Banat. De unde atâta unificare?

Și mă explic: m-am născut lângă munte, într-o atmosferă tolerantă și plină de armonie. Mare mi-a fost surprinderea când, ajunsă în București la facultate, am luat contactul cu miștourile direcționate regional, cu moldoveni și olteni în primele rânduri. Ardelenii, muntenii, bănățenii... glumițe reduse, spre 0. Dar moldovenii și oltenii pot fi oricând punctul de plecare al unui banc.

Recunosc, nu am vizitat niciodată până acum Craiova. Dar Craiova Capitală Culturală Europeană 2021 s-a aruncat serios în competiție pentru candidatura anterior amintită și mă gândesc că acest fapt se poate schimba oricând. Pe site am găsit o mulțime de variante, care să mulțumească gusturile oricărui spectator.


De exemplu, din categoria festivaluri, m-am informat că există o sărbătoare a Zaibărului și a Prazului, celebrată în Băileștiul natal al lui Amza Pelea. Cu spectacole folclorice și de muzică ușoară, cu degustări de rețete tradiționale care produc hipersalivații, urmând și un concurs de bancuri. Că așa sunt oltenii, cu inima ușoară și cu burta plina. De ținut minte pentru octombrie!
 

sâmbătă, 25 aprilie 2015

România se mișcă

În București- The Color Run. Sau Happiest 5k on the Planet. Este o cursă de 5 km focusată mai puțin pe timpul de alergare, mai mult pe sănătate, euforie și originalitate, în care participanții sunt vopsiți din cap până în picioare în culori, la finalul fiecărui kilometru parcurs. Se întâmplă azi, acum.

Tot în București- Crosul Stomatologilor. Este organizat de U.N.A.S. în Parcul Tineretului, Are în vizor, e drept, o nișă mai exact delimitată.

În Brașov- Brașov Marathon.Se ia startul din Piața Sfatului, pentru maraton, semimaraton, cros și copii.

În Tiimișoara- Timotion. Timișoara se mișcă.

Și eu sunt încă cu laptopul în brațe.

vineri, 17 aprilie 2015

Tur ciclist caritabil- Cărțile copilăriei

      Între 23 aprilie și 3 mai 2015 se desfășoară un tur ciclist caritabil, de peste 1000 de kilometri. Din Sighetul Marmației până în Constanța, ASR Principele Nicolae al României, campionul național la ciclism, Alex Ciocan, alături de alți cicliști pasionați din mediul business strâng fonduri pentru implementarea unui proiect național ce urmărește înființarea cluburilor de lectură "Cărțile copilăriei" în mediile defavorizate.

miercuri, 15 aprilie 2015

În Arad urmează Festivalul de ştiinţe umaniste

În perioada 23- 26 aprilie, Centrul Municipal de Cultură Arad invită locuitorii la Festivalul de ştiinţe umaniste- Despre libertate. Partenerii evenimentului, Biblioteca Judeţeană Alexandru D Xenopol Arad şi Librăria Scienta, vor fi gazdele unor activităţi care îi au ca invitaţi pe Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici, Teodor Baconschi, Petre Guran şi alţii. Pe parcursul celor 3 zile ale festivalului, se vor desfăşura mai multe conferinţe (Libertatea în timp, Arhitectura tranyiţiei. Primii ani de libertate, Au oare oamenii nevoie de libertate?) şi lansări de carte: Facebook. Fabrica de narcisism (Teodor Baconschi), O idee care ne suceşte minţile (Gabriel Liiceanu).


Evenimentul face parte din programul Arad 2021- Capitală culturală europeană

luni, 6 aprilie 2015

Ar trebui să creez o nouă categorie de postări

Să se numească simplu- oameni. Oamenii pe care îi întâlnesc în tren și în microbuz, dar mai ales în tren. Călătoria cu trenul este un adevărat univers. Spațiul mai aerisit, compartimentele mai largi, coridorul lung al fiecărui vagon sunt toate însumate motive care favorizează interacțiunea cu oameni.

Oameni diferiți, ciudați, tineri și bătrâni, care călătoresc cu bilete la preț întreg sau au reduceri, oameni care te încarcă de optimism sau, din contră, care îți mănâncă energia, oameni care zâmbesc și oameni care nu încetează să se vaite, oameni care înjură și oameni care tac, copiii pe care ii poti eticheta ca fiind "generația de azi".
E atât de mult studiu sociologic în toate călătoriile astea cu trenul, că uneori îmi pare rău că nu sunt un observator mai fin.

sursa

miercuri, 1 aprilie 2015

Grădinărim în fiecare zi: personalități, nu doar pământ!

     Eu sunt din categoria fericiților pentru care copilăria are culoarea genunchilor juliți, a mămăligii cu brânză și smântână și a coșului cu cireșe date în pârg, zgomotul puilor pufoși ocrotiți de cloștile întotdeauna cicălitoare și toată harababura celorlalte animăluțe de prin ograda bunicilor, mirosul ierbii proaspăt cosită după ploi scurte de vară și vatra bunicii. Copilăria are farmecul poveștilor bunicului meu, nea Mitu- pădurar în tinerețe, iubitor de munte și de tâlcuri, gospodar cunoscut și priceput.

     De la el am auzit următoarea povestioară, în vremea când eram mică și nu aveam prea concretizat parcursul viitorului meu. 

joi, 26 martie 2015

No Hate Speech- Prima zi de atelier internațional

     Am scris recent despre drepturile omului și, pentru că articolul meu a fost printre câștigători, am ajuns la Băile Tușnad zilele acestea, într-un atelier internațional pentru bloggeri. Suntem 21 de participanți, din Grecia, Lituania, Polonia, Portugalia și România și dezbatem despre discriminare, discursuri instigatoare la ură, minorități, stereotipuri, prejudecăți și libertăți.

miercuri, 18 martie 2015

2 suflete pereche la umbra a 3 stejari...

     Viața m-a făcut să fiu o persoană adaptabilă. Tot ceea ce pare contrastant pentru unii, devine normalitate pentru mine. Alerg la birou, între prezentări corporate, alerg și pe trasee montane, cu rucsacul în spate. Am prieteni foarte comozi, care nu-și scot fundul din mașină, dar și prieteni foarte activi, pe care nu-i prinzi mai deloc acasă. Cunosc oameni cu poziții înalte în ierarhii și îi cunosc pe alții atât de comozi și lipsiți de rate bancare și visătoare. Am petrecut vacanțe în hoteluri luxoase, așa cum petrec cu entuziasm nopți cu cazare de mii de stele, sub cerul (preferabil senin), la fermoarul unui cort. Sunt dependentă de iubire și de munte și de prieteni și cred în echilibru.

     În acest context, e greu să-i mulțumești pe toți. Asta, bineînțeles, dacă ești o persoană asumată și nu renunți la legăturile apropiate cu oameni care nu sunt neapărat cei mai buni, cei mai frumoși sau celebri. La oamenii tăi, de fapt, la bucăți din tine. Din acest principiu, dar mai ales din dorința organizării evenimentelor perfecte,visez cu înfrigurare ziua nunții. Cam ca fiecare fată.
  

sâmbătă, 14 martie 2015

Certificate energetice, pentru locuințe si relații!

     Sunt un tip cald și liniștit. Sunt relaxat, greu de scos dintr-ale mele și mai întotdeauna zen. Și sunt romantic și implicat, genul care își asumă angajamente. Urmăresc, implicit, achizițiile de succes pe termen lung. Așa a fost și cu proiectul prima casă, așa este și cu proiectul prima logodnică (și ultima, sper!).
     Nu-mi place să vorbesc despre viața personală, nici nu mi se pare firesc, dar recunosc, da!, că și acum mă ia căldura când rememorez prima întâlnire cu EA. Și nu este din cauza căldurii din cameră (pentru care am, apropos, certificat de performanță energetică, făcut la preț avantajos, cu cea mai rapidă eliberare), ci din cauză că anumite conexiuni se simt imediat.

     Pe fata asta am întâlnit-o într-o seară cu ploaie. Cum eu locuiesc aproape de centrul orașului, departe de gară, unde știam că are ea apartamentul ei, nici nu știu cum ni s-au intersectat drumurile. Nu ne mai văzuserăm de atâta timp și după o plimbare luungă, am invitat-o la mine, să ne încălzim puțin. Nu în modul acela la care se gândesc cârcotașii! Nu mă așteptam să accepte și singurele haine care au căzut de pe noi au fost șosetele, unele mai ude decât celelalte, din cauza ploii la fel de rapide, ca și interacțiunea noastră sufletească.
http://www.avizez.ro/

joi, 12 martie 2015

Ce Ne Dorim în Turism? Aaa și aaaa.... Asia!

     Studii recente ale specialiștilor au relevat niște concluzii care au încins zâmbete și spirite. Vestea nu este despre oamenii pe care îi mulțumește liniștea căminului, ci despre noi, ceilalți, care credem că viața nu este menită să fie trăită într-un singur loc. A celor care călătorim, cât de mult, cât de departe, cât de des putem. Pofta nestăvilită de explorat locuri noi, de reconectat cu altele dragi, de rătăcit fără destinație, are o cauză medicală și vinovat este codul genetic întipărit în ADN-ul personal. Gena DRD4-7R este vinovată de boala numită dragosteapentrucălătorii, fiind în legătură cu un nivel crescut de curiozitate și neașezare.
     Acum, că am identificat cauza bolii și nu trebuie să ne mai simțim vinovați că următorii bani puși la șosetă sunt tot pentru concediu, trebuie precizat că în mecanisul fiziopatologic pot inverveni oricând ofertele CND Turism și în raport cu oferta de vacanță, pacienții devin turiști de mai multe tipologii. E important Ce Ne Dorim in Turism!

     Turistul chinez în Asia- este europeanul care vizitează destinații exotice asiatice, având statut echivalent asiaticilor din Europa. Telefonul în mână, camera de gât, trepiedul în rucsac. Echipamentul cărat în bagaje ocupă teritoriu important, fie că vorbim de DSLR-uri de ultimă generație, fie varianta clasică, pe film. Paparrazzi, make your camera ready! Dacă mâine ar dispărea de pe pământ un loc pe care turiștii din categoria menționată l-au vizitat, nimic nu se pierde, totul se poate recompune pe baza miilor de poze pe care pasionații le-au imortalizat.
     Că vorbim de Taj Mahal cu ocazia unei vacanțe speciale, de Thailanda, de lagune idilice și peisaje exotice, de vile cu pardoseală din sticlă, care să-ți ofere oceanul la picioare sau insule nelocuite, nici un detaliu al experineței asiatice nu este iertat de blitzul turistului chinez," angajat al posteriorității".

     Turistul deux piece
     Știe ce își dorește în materie de turism și profită de oferte de vacanță, permițându-și experiențe culturale de care se bucură din costumul său de baie, alcătuit din șlapi și buzunarul secret plin cu bani: scufundări, excursii culturale la temple, restaurante tematice, hoteluri exclusiviste, sejururi pe insule nelocuite. Exponent al tipologiei oamenilor perfecționiști, turistul deux piece nu-și permite să se bucure de tot ce-și oferă. Nu interacționează mai mult decât este necesar, nu iese din anumite limite autoimpuse,  Afișează o mulțumire glaciară că și-a mai bifat un obiectiv (turistic) și atât. Insulele Maldive,cu ape turcoaz și plaje sălbatice sau cu nisip alb sau, din contră, urbe futuriste, preocupate de tehnologie și inovație- Seul, Beinjing, Shanghai, Singapore.

Sursa

        Turistul știe tot vs turistul explorator: Primul se documentează serios înaintea vreunei expediții și în timpul desfășurării sacesteia, este pragmatic, neobosit în a bifa toate recomandările agențiilor de turism (de exemplu, CND Turism). Este dotat cu hărți, scheme, programe de vizitare și analgezice pentru durerile de spate, spre deosebire de turistul explorator, care renunță la prejudecăți și se lasă purtat, în zonele care îi oferă siguranță, spre locuri mai puțin comerciale și exploatate din punct de vedere turistic. Are un spirit ager, mereu curios și plin de întrebări, dar nu este recomandat să i te alături- nu știi niciodată care e finalitatea traseului ales.

     Turistul low budget
- își dorește vacanțe pline, la bani puțini. E interesat de oferte de circuite. se documentează foarte atent înainte de a-și planifica excursia, împachetează într-o singură experiență tot bagajul cultural care i se oferă. E tipul relaxat, se bucură de tot ce i se oferă (deși a adunat cu greu banii de concediu), este exaltat în fața tuturor nimicurilor și este contagios cu entuziasmul său.

     Turistul munțoman- Nu a luat la pas prea multe trasee carpatice, nu-și cunoaște limitele fizice, mai ales pe cele psihice, dar visează la ascensiunea pe Everest, la granița dintre Nepal și Tibet. Și trece direct la fapte, cu șerpași și oxigen suplimentar, că doar nu există un Alex Găvan în fiecare dintre noi. Selfie-ul de la 8848 de metri e neprețuit!

     Turistul povestitor- Fie că îl întâlnești în Rusia, India sau Filipine, fie că face turism în Asia sau că se deplasează acolo în alte interese, ferește-te de el. Trecut de prima tinerețe, solitar, dar dornic de interacțiune, e posibil să te facă să-ți ratezi vacanța specială pe alt continent tocmai pentru că lui nu-i tace gura. Pierzi, astfel, toată autenticitatea momentului pentru că trebuie să-ți racordezi atenția spre povestioarele din tinerețe ale interlocutorului.
Sursa

     Turistul "îmi iau jucăriile și plec"- își programează călătoriile după dezamăgirile din viața personală. Tăcut, introvertit, îl întâlnești poate în India, destinație pe care o alege pentru a conștientiza, prin constrast, paharul plin lăsat acasă.


     Turistul voluntar
- profită de o problemă a lumii, pentru care își dorește o soluționare mai bună și călătorește luându-și din ideile sale doza de satisfacție sufletească. E tânăr, descurcăreț, nu poate sta locului, e isteț și, deși nu dispune de un buget generos, asta nu îl împiedică să guste cultura asiatică și farmecul locului. Raliul din Mongolia îi sună a pretext bun pentru explorări transcontinentale.

     Cine sunt eu? Dar tu?
     Cu siguranță ies pozitivă la testarea genei DRD4-7R și mi-e perfect așa. Nu sunt o povestitoare, sunt o călătoare tăcută, care absoarbe frumusețile lumii pentru sine. Călătoresc mai mereu low-budget, fac voluntariat, nu am ajuns încă la statutul deux piece, deși mi-ar plăcea, ar fi grozav să pot investi mai mult în experiențele mele, mereu îmi aleg parteneri de călătorie. Și asta nu doar pe munte.
     Acum e rândul vostru!

     ***
     Articol înscris în competiția SuperBlog.


miercuri, 11 martie 2015

Cuvintele, arme pentru stoparea discriminarii

Nediscriminarea este un drept fundamental, prevazut de versiunea din 1996 a Cartei Sociale Europene, unde se mentioneaza atat dreptul la egalitate de sanse, cat si dreptul la tratament egal in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, asigurand-se protectie impotriva discriminării pe criterii de sex.
Lamuriri suplimentare impotriva discriminarii sunt aduse in Conventia- cadru pentru protectia minoritatilor nationale si in Conventia Consiliului Europei.

Hartuirea constituie un tip specific de discriminare, tratata anterior ca o manifestare concreta a discriminarii directe. Abordarea sa ca subiect separat in cadrul directivelor europene se bazeaz mai degrab pe importanta pe care o are faptul de a atrage atentia asupra acestei forme deosebit de nocive de tratament discriminatoriu decat pe o schimbare a gandirii conceptuale. Directivele privind egalitatea de tratament intre barbati si femei prevad, de asemenea, ca hartuirea sexuală este un tip specific de discriminare, in cadrul careia conduita indezirabilă „verbala, nonverbala sau fizica” are „conotatie sexuala”.

Deşi Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu interzice in mod expres harţuirea sau instigarea la discriminare, aceasta contine anumite drepturi concrete care sunt in relatie cu acest subiect. Astfel, hartuirea poate intra sub incideta dreptului la respect pentru viata privata si familiala, protejat la articolul 8 din CEaDO, sau a dreptului de a nu fi supus la tratamente sau pedepse inumane sau degradante, in baza articolului 3, in timp ce instigarea la discriminare poate fi reglementată de alte articole, cum ar fi libertatea de religie sau de intrunire, in baza articolului 9 sau 11, in funcţie de context.

In Romania, ordonanta de Guvern nr 137/ 200 prevenine si sanctioneaza toate formele de discriminare. Legislatia anti-discriminare ne protejeaza in mai multe domenii: demnitatea umana, accesul la educatie, libertatea de circulatie, accesul la locuri publice.


Spatiul online, implicit anumite siteuri de socializare, au fost declarate spatiu public. Expunere, participarea si libertatea de exprimare sunt doar cateva atitudini pe care le manifesta fiecare dintre noi in mediul omline. Spatiul online ne ofera numeroase oportunitati, de la a tine legatura cu prieteni vechi, pana la descoperirea provocarilor noi. Spatiul online este, de asemenea, si locul unde putem deveni victime ale abuzului sau ale incalcarii drepturiloe umane. Exista numeroase incercari de combatere a discursului online antirasist, de hartuire si tachinare, de discriminare si intoleranta, intimidare si libertatea de a ne crede superiori-bullying-ul.

Proiectul "Mobilizarea universitatilor pentru combaterea discriminarii" este initiat de Societatea Academica din Romania, proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România si-si propune sa participe la combaterea discriminarii si a discursului instigator la ura, pentru realizarea unui mediu universitar liber de discriminare. Partenerii isi propun sa promoveze optiuni de politici publice pentru ministerele de resort si sa creeze o retea de studenti- voluntari care sa monitorizeze cazurile de discriminare.
Discriminam adesea fara sa constientizam. Alteori din ignoranta.

Cuvintele sunt arme, hai sa le folosim stoparea discriminarii.

*
Surse de informare:Manual de drept european privind nediscriminarea,  www.nohatespeechmovement.org.

marți, 10 martie 2015

Fericirea pe față

Există în vocabularul limbii române mai multe expresii țesute în jurul "feței", cu sens mai mult sau mai puțin plastic decât cel de bază. Să dai lucrurile pe față, să faci față unei provocări, a se da pe față, a-și întoarce fața de la cineva/ ceva, a face fețe-fețe, a scăpa cu fața curată. Cel mai mult îmi plac prima și ultima, mi se par atât de încărcate de însemnătate, jonglând între propriu și metaforă.

Există tot în România, cu o activitate de pe 120 de ani, o companie de produse cosmetice, cu largă recunoaștere la nivel internațional, care se preocupă de frumusețea femeilor, implicit de...față. Principiile active folosite în activitatea Farmec sunt majoritatea adunate din natură: fructe hrănitoare și bogate în vitamine, plante medicinale, argilă din munți, alături de ingrediente de ultimă generație, atent testate în laboratoare de specialiști. Produse fără parabeni, care să îngrijească și completeze frumusețea naturală, care se armonizează cel mai bine cu un zâmbet plin, cu ochi calzi și inimă ușoară.

Frumusețea este o chestiune de gust. Iar gusturile se discută. Pentru mine, strălucirea tenului este un criteriu important. Dar eu îmi doresc tot timpul lumină. Cer adesea, uitându-mă în sus, să primesc lumina sufletească de care am nevoie pentru armonie. Cred că fiecare dintre noi îi atingem pe cei din jurul nostru cu energie, cu lumină. Îndrăgostiții au fețele radioase, luminate dinăuntru. Persoanele cu stil de viață sănătos au chipurile luminoase, Persoanele împăcate cu trecutul lor au liniștea pe față.

duminică, 8 martie 2015

Amestecând plăcerea cu afacerile, un lux care nu costă nimic

     Solicitare matrimonială;
     Tânăr serios, etate 27 de ani, prezentabil, cunoscător al domeniului financiar bancar, ofer consultanță gratuită unei mademoazele cu principii, inițiativă și spirit întreprinzător, cu standarde etice solide, pentru credit bancar la prima casă, în vederea împrietenirii personale și pentru dispunerea de spațiu pentru franciză AVBS Credit.
     Cerințe principale: româncă frumoasă, cultă, cu istoric bancar neprihănit, atentă la satisfacerea clientului companiei de brokeraj, caracter dinamic pentru a ține pasul cu ritmul alert al iubăreților de credite ipotecare,  fire jucăușă și muncitoare, că dacă doar ar munci, munca ne-ar ucida, vorba lui Max Jacob.


     Răspuns la solicitare.
     Stimate tinere,
     Am dat întâmplător peste propunerea dumitale matrimonială, navigând răzleț în lumea crudă a online-ului, după ce am butonat aplicațiaAVBS Credit, aplicație care îți permite să calculezi și să soliciți creditul mult-dorit. Aceasta este disponibilă numai Android sau iOS. Descărcarea aplicației este GRATUITĂ, iar după instalare, pentru a fi funcțională, trebuie să introduceți codul unic 1234.
     Presupun că deducția firii dumneavoastre logice și imperturbabilă la detalii semnalizează implicit caracterul vast al informațiilor la care am acces.

Sursa;

vineri, 6 martie 2015

3 motive de-un zâmbet

Trezirea de la 5 și prea puțin (somn).
2 mailuri.
Tura bună de alergat din parc. Ritmul susținut, abordarea progresivă, obiectivul atins. Lapovița neconvingătoare care mi-a murdărit ochelarii. Ceilalți alergători. Sentiment de nedescris.
Hai, să înceapă un weekend grozav, acasă!

Amenajări interioare pentru acasă

     Îmi place obiceiul germanilor de a oferi spre închiriere locuințe complet goale. Fără tapet, fără mobilier băgat pe gât, fără corpuri inutile care îți mănâncă spațiul. Libertate totală în alegerea decorului care se presupune că vine în completarea personalității tale. Că doar de asta se întâmplă atâtea vizionări înainte de a semna contractul viitoarei locuințe. E drept că acest că acest context implică niște costuri mai în prima etapă,

joi, 5 martie 2015

Când ai stofă pentru vise mari, ia-ți mașină de cusut!

     Cerasela stătea bosumflată în fotoliu, cu ziarul mototolit lângă ea, cu picioarele trecute peste marginea stângă, în diagonală față de punctul drept în care spătarul îi sprijinea coloana. Era încălțată cu ciorapii de lână cu cusătură bleu în zig-zag înclinat. Cardiganul preferat, verde crud, și o pereche de pantaloni drepți îi încălzeau restul trupului. Terminase o altă zi de muncă. Agitația zilelor care curgeau la fel o sugruma. Meetinguri, taskuri, deadlineuri și prea puțin timp pentru sufletul ei. În plus, nici predicțiile viitorului privind inegalitatea tot mai pregnantă dintre sexele din același segment de vârstă nu erau de partea ei, ca femeie singură într-o lume în care testosteronul se efeminizează progresiv. Cu siguranță câteva guri de alcool ar fi ajutat mai mult acum decât ciocolata din ceașca aburindă.

     Nici măcar recenta achiziție a mașinii de decupat cu scanare, pentru care fusese atât de bucuroasă, nu o mai entuziasma la fel. Văzuse investiția ca o metaforă. Și ea își decupa fericirea după alte modele, doar că viteza ei de scanare nu era de doar 30 de secunde, ca a lui Brother,  ci ohohooo, incomparabil mai lentă! Dar era bine, ea era o persoană sufletistă, care oferea întotdeauna mai mult decât primea. Și nu se schimbase nici până la vârsta ei, în ciuda dezamăgirilor venite la pachet cu fundiță, cu diferite experiențe!


     Cerasela era obosită. Rămăsese cu ochii pironiți în perdeaua cu linii verticale mov, care căpătau nuanțe vișinii în lumina asfințitului și visa la marea dragoste, așa cum te entuziasmezi în fața promoțiilor dintr-un magazin de electrocasnice, când te pui la casa ta. Visa la sentimentul de apartenență pe care doar o relație cu implicare reciprocă ți-l oferă. Ar fi vrut lângă ea un trup pe care să-l mângâie cu voluptate, așa cum făcea cu stofele ei cele noi. Un suflet căruia să-i admire croiala. O potrivire între două caractere, ca ața în gaura acului.

     Ea nu era, oricum, genul de femeie pe care să o remarci ușor într-o mulțime. Nu foarte înaltă, fără un bust generos, cu păr șaten închis de lungime medie, ochi căprui curioși și buze care ar fi trecut drept voluptoase doar în fața cuiva extrem de indulgent, Cerasela moștenea linia genetică a doamnelor din neamul ei. Și nu era neapărat rău, mai ales că de când achiziționase de aici o mașină de surfilat Brother M1034D (triplock sau overlock, așa cum este cunoscută de specialiști) care să-i concretizeze visele, își făcuse un update de imagine. Pentru că își dorea obiecte vestimentare unicat, departe de cele din teancurile identice din magazine. Cusături pe toate tipurile de materiale, inclusiv elastice, care să nu ridice probleme de întreținere, tricoturi, lycra sau jerse-ul Combinații de culori și suprapuneri de materiale care îi accentuau frumusețea individuală. Detalii care să-i personalizeze ținutele, prin combinarea a 2 ace și 4 fire. Croieli impecabile în doi timpi și trei mișcări.
     
     Cerasela avea stofă pentru vise cu ochii deschiși, avea și stoc pentru ce-și dorea cel mai mult. Să facă o cămașă vișinie, cu buzunar la piept, pe partea stângă, pe care să inscripționeze laitmotivul ei preferat și două inițiale. Un buzunar care să încălzească o inimă, o inimă care să o încălzească pe ea.

     Visarea Ceraselei e brusc întreruptă de telefonul care vibrează alert....

duminică, 1 martie 2015

Primăvara începe cu Super Blog

De SuperBlog am auzit de ceva vreme, de la amicii mei bloggeri. Foarte competitivi, dornici să-și exerseze creativitatea în articole pe teme impuse. Cu bonusul de networking cu branduri interesate de social media și interacțiunea offline cu legăturile din online. Implicit, vizibilitate!

Până acum, mi s-a părut destul de ciudat să ai limite la scriitură. Acum, din contră, mi se pare o probă obligatoriu de bifat, tocmai pentru că este un exercițiu bun de cizelare, de modelat structuri și de nuanțat mesaje. Simt nevoia asta de provocare, de întrecere, de demonstrat ceva, de bine sau de rău, mai ales pentru că background-ul meu blogosferic nu este tocmai elocvent. Dar vreau o schimbare și de aceea m-am înscris la ediția Spring Super Blog 2015. Regulamentul competiției este aici, formularul de înscriere aici.

Competiția a început  duminică,1 martie și mi se pare extrem de accesibil faptul că articolele înscrise sunt opționale, nici o probă nu devine obligatorie. Altfel zis, scrii exact despre ce ți se potrivește, în maniera și stilul personal, asumându-ți din start că astfel piezi puncte în topul general, comparativ cu concurenții care se înscriu în toate probele. 
Inspirație blogosferică și d-abia aștept să simt în buricele degetelor, alergând pe tastatură, freamătul competiției!

marți, 17 februarie 2015

Să-mi fie 2015 cu Feng Shui prielnic

     Mai exact, cu vânt domol  și apă lin curgătoare. Condiție prielnică și suficientă să trec peste bolovanii vieții în vârful degetelor de la picioare, să nu le simt greutatea și să urc munți, să mă mângâie doar soarele pe obraji, fără ca frigul să mi-i înăsprească. Să aplic principiul simplității, specifice culturii cheneze, în toate alegerile. Să nu las energia să se scurgă prin canale urbane. Să reușesc o detoxifiere mentală În jumătatea stângă sufletească să găsesc pacea trecutului, iar în cea dreaptă să se revarse armonia viitorului. Cel mai mult îmi doresc disciplină sufletească și să-mi adun resursele, să înființez o organizație non-profit de voluntariat. 

     Eu sunt născută pe 01.01, în jurul orei 23 și un pic înainte de jumătate. Cred în numerologie și semnificații, în metafore și coduri. Cred în coincidența de a-mi fi ușor să iau mereu lucrurile de la capăt, doar sunt născută într-un început. Cred în șanse. Și în reechilibrarea balanței.
sursa
      Mâine, pe 18 februarie, la ora 18.00 (ora României) începe noul an chinezesc. Și pentru că orice moment festiv se bifează cu festin culinar, e bine să știți că restaurantele Wu Xing din București serbează corespunzător momentul- oferă câte un lampion la fiecare comandă efectuată. Cei care se fotografiază în momentul lansării lampioanelor sunt înscriși într-un concurs organizat de Wu Xing. Un festival al lanternelor, în context local. Nu am aprins până acum nici un lampion, dar simt că senzația e acceași ca atunci când sufli într-un tort cu lumânări. Îți pui o dorință, închizi ochii și sufli praf magic peste ea.

     Dorințe împlinite tuturor!

luni, 16 februarie 2015

Garfield, cel mai dulce pisic

     Pe Garfield,cel mai dulce pisic din lume, l-am cunoscut înainte ca pisicile să fi cucerit internetul.

     La început, nu știam nimic despre el! Eram în școala primară (acuuum mulți ani!) și tocmai începusem un tratament ortodontic în București. Chinuri multe, pentru cei care nu știu ce presupune terapia de îndreptare a dinților, mai ales că eram sub îndrumarea unui doctor de la spitalul facultății din București. Eu locuiam în provincie. Implicit, drumuri lunare. Și ceva timp petrecut ca fiind "materialul de lucru"al studenților-viitori medici dentiști, că așa se întâmplă în clinicile universitare. Și cum încercau toți studenții din stagiu să-și îmbunătățească abilitățile relalației medic- pacient, inevitabil, punctul împrietenirii noastre era pernuța Garfield pe care eu o plimbam după mine. Perniță primită cadou, cât să mă ajute să mai fur niște ore de somn în autocare, înspre și de la București, dar și o jucărie- surogat pe care să o smotocesc, așa cum fac toți copiii. Și universal invidiată de adulții din jurul meu. Imaginați-vă un cabinet stomatologic, un copil cu un pisic portocaliu în brațe și vreo 8-9 capete de studenți curioși. Da,da, amintiri parfumate ca o lasagna proaspăt scoasă din cuptor. Remomorând perioada, pentru mine au fost multe provocări. Cea mai importantă, o competiție în care am fost față în față cu frustrările mele. Asemenea lui Garfield cu Oddie.
  

joi, 12 februarie 2015

M-am înscris la Crosul Aradului

     2013 și 2014 au fost niște ani grei, cu multe limitări și sacrificii și renunțări și durere și o pierdere care nu mai are cum să se umple. Niciodată. Nici 2015 nu a început într-un norișor pufos, de fapt, e primul an pe care îl încep absolut fără nici o rezoluție, după multe liste mentale și dorințe timide. Dar am în mine, într-un plan profund, sentimentul acut de a mă arunca în afara zonei mele de confort.

     Într-un moment de respiro azi, am ieșit la o gură de fotosinteză. Mult soare, dar prea frig pentru alergat, pentru mine, cel puțin, că am văzut vreo doi curajoși dezbrăcați (nesăbuiți, dacă e să mă întrebe cineva pe mine). Și stând eu la soare, mi s-a făcut poftă de mișcare. Și de senzația aia de oboseală fizică, atât de eliberatoare de demoni mentali. De febra musculară postefort, care nu te lasă sa te gândești la nimic altceva, atunci când tragi de tine să mergi coordonat, normal pe stradă.

     Și după ce am mai citit niște articole foarte faine despre atmosfera competițiilor de alergare, detaliate amuzant de divainbocanci, am luat mouse-ul de urechi și am început să bifez câmpurile de înscriere la un cros de 6 km. Nu am curaj la mai mult de atât. Va fi vară, 6 iunie, temperaturi încinse afară și spirite pe dinăuntru. Șă treacă proba asta cu bine și mai vedem până atunci.

     A fost un impuls de moment. Acum este o promisiune față de mine. Arad, 6 iunie.

     Între timp, în diferite calendare, am mai descoperit o provocare- în Brașov. Peste 50 de zile. Cam din scurt pentru semimaraton, dar variante mai sunt.

     6.06 și 4.04, în ordine inversă. Zâmbesc. Numerologia asta m-a făcut să și plâng....

Femeie la cratiță, cu drag!

     Deși nu sunt eu o mâncăcioasă, sunt o mare pofticioasă! Și aș putea să mă îngraș câteva kilograme numai din imaginație, derulând în minte sfârâit de tigăi incinse, sosuri cromatice voluptoase și decoruri minimaliste de deserturi. Trebuie să recunosc, totuși, că pasiunea pentru gătit s-a arătat destul de târziu în viața mea! Și mă refer aici la ceva mai variat decât sfintele paste.

     Întâi, pentru că facultatea mi-a mâncat suficient de mulți ani (de nervi nu mai vorbesc!) și apoi pentru că mama nu m-a pus acasă să fac. De fiecare dată când mă înțepa vreun sentiment de vinovăție, prin cine știe ce vacanță de odihnit mintea, mama mi-l liniștea cu perspectiva că o să am timp să fac de toate acasă la mine. Ba mai mult, că va fi nevoie! Am crescut cu mâncare caldă, gătita în casa copilăriei, la bunici, cu placinte făcute în cuptorul sobei, cu brânză cu smântână și mămăligă la fiecare prânz duminical, lapte de la Murga noastră și ouă de găini nestresate, cu livadă de vișini și meri dulci și roșii din solar.

     În Bucuresti, în cei 6 ani studențești, am mai faultat educația culinară de acasă. Prânzuri din covrigi, mic-dejun-uri sărite, cine care să compenseze absența celorlalte mese de peste zi. Mâncare fast-food și invențiile interculturale care au spulberat universul gastronomic tradițional românesc- hamburgeri pufoși, pizza în toate combinațiile, noodles asiatici cu picanteriile lor, fructele de mare în sos de vin alb cu usturoi- toate minunății care îmi inundă papilele gustative numai când le tipăres, adevărată risipă din buzunarul de student.. Drept e că în realitatea anului 2015, e greu să mori de foame din neștiință, deci faptul că nu am gătit până acum nu e un handicap considerabil. Și mai greu e să îndrepți modul dezorganizat de viață și, implicit, mâncare, mult mai la îndemână și mult mai puțin consumator de timp.

marți, 10 februarie 2015

Sănătatea înainte de toate!

Trăiesti în secolul vitezei, e firesc să nu mai ai timp pentru nimic. Ești ocupat, vrei să avansezi la job, vrei mai mulți bani, te-ai apuca de a doua facultate (ceva mai palpabil, contabilitate, poate), vrei să-ți schimbi mașina, vrei o casă a ta- să nu-ți crești copiii prin chirii, vrei destinații de vacanță mai exotice. De-abia îți amintești să mai dai câte un telefon la părinți, că doar nu i-ai suna în fiecare zi, să-i auzi cum se vaită de reumatisme și insuficiențe cardiace. Și cum încă te bat la cap, la vârsta ta, să mănânci, să te îmbraci gros. Tu nici nu ai timp să-ți pregătești micul dejun zilnic. Cine mai zice de mâncare caldă la pranz? Nu ai timp nici să ieși la o plimbare în parc. Nu ai timp să te gândești acum la sănătate, nu ai avut timp nici măcar de ziua ta să mergi la medicul de familie, să-ți dea setul ăla de analize gratuite. Pentru ce atâta birocrație? Programare, ia-ți liber să-l prinzi în programul lui de muncă, stai la cozi, altă coadă la laboratul de analize într-altă dimineață. Cine poate lipsi atât de mult de la muncă? Și ce dacă te doare spatele? Ei, lasă că trece, e firesc după câte ore stai la birou. Te supară și ochii, dar nu-i problemă, nu mai esti chiar în prima tinerețe. Nu mai ai menstruația regulată, nici nu te mai alarmezi, doar tu știi cât de stresante sunt proiectele de la muncă, doar tu știi cum îți petreci weekendul tot cu rapoarte în față. Și doar nu te gândești de acum la procreere, când nici măcar nu ai o casa a ta.
Și tot vezi strângeri de fonduri pentru cauze umanitare, copii sau tineri, de vârsta ta, cu diagnistice dintre cele care îți ridică părul pe mâini. Le sharuiești pe facebook, poate și contribui. Sau din contră, le ignori  complet, ca nu cumva să te molipsești cu amăraciune. Și auzi, din ce în ce mai des, ba de nașa unei colege de muncă ba de tatăl colegei de liceu, chiar de o colegă de-a ta. Ți se oprește respirația, ți se strânge stomacul, dar e bine. Nu ți se întâmplă ție. Nici alor tăi. Cancerele și celelalte prăpăduri ale lumii sunt departe, nu ți se întamplă tocmai ție. Uiți că prevenția ar fi cel mai bun tratament.
Sursa foto: http://www.hipocrat2000.ro/

luni, 9 februarie 2015

Suge-o, Ramona!

     In ciuda titlului vulgar, cu conotatii concrete, care nu lasa loc de intrerpretari fine, Suge-o, Ramona este o declaratie de dragoste pentru Anemona. Este, totodata, o cronica a unor relatii pline de orgoliu si jocuri, de demonstratii si lupte copilaresti, o cronica a unor relatii nesanatoase din care nu te poti desprinde in timp util, incat sa nu ramai cu sechele. Incat sa stii sa apreciezi autenticul atunci cand apare. Este o carte despre greseli, impulsuri sexuale, droguri si distractii de moment.
   
     Nu este vreo opera literara de mare valoare, nici macar analiza psihologica sau structuri narative deosebite, este o suma de povesti scrise intr-o maniera directa, detaliata, amuzanta, exagerata. Suge-o, Ramona este scrisa de Andrei Ciobanu, comedian de stand-up si este disponibila si online pentru un numar generos de capitole si aventuri. Pentru a deslusi deznodamantul firelor sentimentale, trebuie sa achizitionati cartea din librarii, la pretul de 39 de lei. Asa cum zicea Patratel, cartea e inchegata fie dintr-o realitate care te face sa pui la indoiala calitatea generatiilor care ne urmeaza, fara a generaliza viitorul subru care ne caracterizeaza degradarea umana, fie dintr-o imaginatie perfect sincronizabila in timp si planuri.

     Cartea, tocmai prin stilul ei direct si ascutit, de la care nu face economie in nici un paragraf, poate fi o provocare pentru intelectualul pudic, care vaaai! se oripileaza numai cand vede titlul pe rafturile librariilor. E drept ca nici nu putem cataloga orice text ca fiind literatura, dar dincolo de prejucati, e intotdeauna preferabil sa lasi loc propriilor concluzii. Poate sa dai o sansa unui text care face aluzie din start la sex oral si care abunda in detalii din scene intime. Unui text care te rasplateste cu umor grotesc si o tehnica fara dantelarii sau comparatii subintelese.