Drage handbaliste,

Va scriu pentru a va prezenta scuze colective. Stiu ca nu e suficient, dar e un pas pentru schimbare. Pentru indiferenta cu care nu ne dam interesul in timpul anului fata de activitatea voastra, ci doar acum la sfarsit de campionat. Pentru saturatia de stiri microbiste si pentru prea putinul merit aratat altor sporturi. Pentru aroganta de a ne insusi fiecare victorie muncita doar de voi, fara niciun efort al nostru, ca si cum ni s-ar cuveni. Ca si cum stim despre ce vorbim. Pentru usurinta cu care aratam cu degetul, atunci cand rezultatele nu sunt la acelasi nivel cu asteptarile. Fetelor, iertati-ne!

Campionatul European de Handbal se indreapta spre meciurile finale. Iar voi, fetele noastre, ati mai ridicat putin Romania din mocirla internationala in care o scalda politica. Voi, cu munca voastra, ne faceti pe noi mandri ca suntem romani. Ni se umezesc ochii in time-out-uri, cand dupa vorbele lui Gheorghe Tadici, strigati in cor "Hai Romania", ne enervam de pe canapele la fiecare bara, strangem pumnii pentru fiecare 7 metri ai nostri, sarim in picioare pentru fiecare minge aparata. Suntem cu voi, va dam sfaturi de pe margine, va aplaudam,  respiram emotia in acelasi ritm! Tensiunea voastra este si a noastra!

Diseara, la ora 17, suntem cu ochii pe voi, cand veti intalni pe terenul din Debrecen echipa Poloniei. Ati depasit moment grele, dar frumoase, cu Ungaria pe 13 decembrie si cu Spania pe 15. Si uite asa, mai scrieti o pagina de istorie sportiva, pentru care ne-nclinam. Suntem langa voi, asa cum meritati! Nu ne vedeti, nu ne auziti, dar sa nu ne uitati!

Imi plac foarte mult clipurile pe care le-ati inregistrat pentru promovarea meciurilor din campionat. Le-am urmarit pe http://www.frh.ro/. Poate veti continua aceasta initiativa de a aduce handbalul mai aproape de suporteri, in tara unde fotbalul este sportul rege.

Oricare ar fi rezultatele clasamentului final, HAI ROMANIA!

Despre inceputuri. Si niste raspunsuri.

Provocarea de a descrie istoria mea in blogosfera romaneasca s-ar putea concretiza intr-o leapsa, ca un ambalaj mai dinamic.

Cum m-am apucat de scris? 
Era decembrie 2011. Chiuleam de la facultate din Bucuresti, intr-o zi de marti plina de stagii de chirurgie, ca sa il insotesc pe varul meu, proaspat medic rezident in Constanta, sa isi definitiveze dosarul de angajare. Birocratie, hartii peste hartii, adeverinte lipsa, semnaturi si stampile la fel. Nu mai fusesem niciodata iarna la mare, dar nici ziua aia nu a fost cel mai bun exemplu. A fost o iarna usoara, fara pic de zapada. Cu mult vant si frig, asa cum era si pe la mine pe dinauntru, ca  treceam printr-o perioada alambicata sufleteste. Si am ajuns pe plaja din Constanta, pustie. Am tipat si am alergat cu nisipul intrat in ghete. A fost o descatusare fantastica de moment, desi eu nu sunt cea mai spontana persoana.
O mare de ganduri pe o plaja. O plaja cu ganduri.
M-am intors acasa si am zis ca scrisul poate fi un exercitiu bun de sinceritate. Ca sunt rationala, ca am un spirit ascutit de absolventa de mate-info intensiv, ca oricum nu as putea avea cuvintele la mine tot timpul, cat sa pot sa-mi surprind starile. De aici o prima detasare. Uitasem pentru moment dragostea pentru povesti si atasamentul pentru cuvinte pe care l-am avut dintotdeauna. Pesemne ca am renegat o perioada prea indelungata olimpiadele de romana la care am participat prin generala si liceu, cu rezultate si luptele continue pe care le-am dus cu apropiatii
Mi-a ramas intiparit momentul de pe plaja, l-am cuprins intr-un nume de blog si m-am apucat de jurnal online. Mai ales ca am vrut sa pun capat unui capitol din viata in care prejudecatile celor din jur m-ar fi constrans in a face mai mult de un lucru si anume, doar medicina.

Despre ce scriu? 
Scriu personal. Despre mine, dintr-un con de umbra. Putin asumat, din lipsa de incredere in mine, frustrari adolescentine, teama de a fi aratata cu degetul.
Scriu general despre carti si teatru si filme si calatorii.
Caracterul de jurnal se mentine.

Ce inseamna pentru mine ca fac parte din blogosfera romaneasca?
Prima persoana pe care am descoperit-o a fost Cristina Bazavan. Usor-usor, au urmat si altii: Ruxandra Predescu, Nebuloasa, Siblondelegandesc, Alexandru Negrea si inca 2 maini de nume la care observam stilurile diferite, dar rezultatele asemanatoare: toti erau vizibili in online. Constienti de sine, deschisi unei ferestre prin care nu priveau multi. Apoi, din ce in ce mai multi.
 Dupa o perioada destul de lunga de confesiuni online destul de zgarcite in amanunte, mi-am dat seama ca blogosfera ofera un ocean de resurse. Cel mai important, apartenenta la o comunitate, pana nu demult, foarte inchegata. Nu pot sa spun ca am profitat din plin de valul entuziasmului de inceput, ba chiar regret ca nu am fost mai infipta. Astfel incat, de dragul scrisului, mi-am pastrat primul blog curat, cu scopul de a publica doar dupa considerente personale si l-am construit pe cel de fata special pentru a exersa un altfel de scris. Scrisul dupa criterii.

Ce avantaje mi-a adus bloggingul pana acum?
 Informationale, culturale, personale. Acces la informatie si diferite evenimente culturale sau mondene, o gramada de oameni frumosi si foarte deschisi la minte.
Nu sunt multe, dar sunt importante. Nu am facut nimic notabil, care sa ma scoata din anonimat, dar sunt multe alte lucruri mici care ma bucura. Fara bani sau premii in produse.
Si cel mai important, oamenii pe  care i-am descoperit. Oameni pe care nu-i cunosc personal, dar care ma inspira. Oameni pe care ii admir. Oameni de la care invat.Oameni care ma fac sa zambesc cand le vad blogurile in statisticile surselor de trafic pe blog.

Se premiaza inovatia- 2014

     Inovatiile echivaleaza intotdeauna cu progresul. Cu o descoperire care sa ne imbunatateasca viata. Cu pasiunea din spatele rezultatului final, cu munca de cercetare, cu frustrarea de a nu reusi din prima sau, dimpotriva, cu perseverenta de a nu renunta. Cu satisfactia de a gasi o solutie la o problema identificata.

     Aruncand un ochi pe lista inventiilor romanesti propuse a fi premiate de catre Compania 3 M sub conceptul "PR3MIAZA INOVATIA", mi-am dat seama ca articolul de fata este un gest de responsabilitate. Fiecare dintre noi poate vota ca una dintre inventiile propuse sa castige marele premiu de 2000E votand inventia care ne inspira cea mai mare aplicabilitate. Sunt inventii din mai multe domenii din care eu nu intelegeam multe detalii, poate doar un pic din ideea de ansamblu, despre inventii concrete, la care parca zambesti, surprins ca de abia acum isi gasesc forma finala sau, dimpotriva, despre realizari mai putin inteligibile la prima citire a descrierii. 

     Asa ca m-am pus pe documentat. Despre sterilizarea instrumentarului medical sau a unor pansamente si despre cum poate fi mentinuta aceasta in conditii de teren (in timpul transportului pacientului sau in caz de urgente, la domiciliu), despre grefe nervoase si posibilitatea inlocuirii acestora cu tubi de colagen care ghideaza regenerarea. Despre efectul antioxidat al preparatelor glicero- si hidrogliceroalcoolice folosite pentru diversificarea suplimentelor nutritive. Despre procedeu biotehnologic de obţinere a unui aluat acid uscat care poate imbunatati tehnologia prelucrarii fainii de secara, in prezent costisitoare.

     Schimband registrul, am citit despre detectarea gazelor nocive din mediile inchise si absorbtia lor si despre masurarea coeficientului de difuzie termica in materiale, neinvaziv.  Despre instalatii de taiat sloiurile de gheata folosind clorura de calciu sau instalatii pneumatice pentru scuturat pomii. Pastrand agricultura ca domeniu in care cercetatorii vin cu diverse solutii, am mai aflat despre afanarea solului sau mulcirea sa prin folosirea unui compozit textil termoizolant. Despre instalatii de aerat apele la suprafata si despre fenomenul de eutrofizare sau despre vaporizarea apei cu ajutorul energiei solare, folosindu-se un distilator solar cu recuperator de caldura obtinandu-se apa distilata si apa calda menajera.

     Am citit despre generarea unui camp ultrasonic de inalta frecventa in lichide in recipiente cu orificii inguste si despre un dispozitiv care sa faca posibila mixarea acestora. Despre fiabilitatea structurilor semiconductoare sau determinarea centrului de rigiditate la masinile de frezat si despre caracterizarea suprafetelor in spatiu vectorial de un echipament mecatronic, inovativ. Despre conversia energiei vibraţiilor de nivel scăzut în energie electromagnetică, cu aplicaţii în alimentarea reţelei de senzori folosiţi în domeniul medical printr-un microgenerator electromagnetic inertial sau despre dispozitivul de aplicare a produselor de tratare pe firele de urzeala.

     Dar ce mi-a atras cel mai mult atentia este o inventie romaneasca, supusa patentarii internationale, premiata deja cu aur la Bruxelles in 2013 si premiul special al Bosniei si Hertegovina, conceputa in cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie IMT- Bucuresti de către Gabriel Moagar-Poladian. Conform descrierii tehnice, in Raportul International de Cautare elaborat de World Intellectual Property Organization sustine ca nu exista nici un brevet, cerere de brevet sau articol publicat care sa se opuna cererii de brevet de inventie! Woaa, asta da realizare! Adica, primul pas dintr-o intreaga calatorie a fost realizat de un roman! Gabriel Moagar- Poladian deschide o noua fereastra catre descoperiri la nivel international!

     ”Procedeul de nanolitografie 2D si 3D de tip «fountain pen aperture» asistat optic” se refera la o metoda de 3D Printing la scara nano, rezolutia 3D estimata fiind de 30 nm. Domeniile de aplicatii sunt variate: optica integrata, medicina, micro- si nanosenzori, micro- si nanoelectronica.

     Tehnologia are la baza fotopolimerizarea cu absorbtie de un foton, dar spre deosebire de tehnologiile de 3D Printing la nivel macroscopic care folosesc acelasi proces, maniera  folosita in cazul de fata permite o flexibilitate mai mare de constructie si o viteza de executie care sa fie interesanta pentru aplicatiile practice.

     

     A fost o provocare sa scriu acest articol pentru doza de informatii consistente la care am avut acces. Pentru concentrarea doar pentru fereastra de stiinta in care am patruns si pentru care am uitat pentru cateva (multe!) ore de restul lucrurilor din universul meu imediat. Pentru confirmarea ca sunt oameni care muncesc pentru ideile si pasiunile lor! Si pentru bucuria ca am contribuit si eu (nesemnificativ, totusi) la valorificarea si recunoasterea meritelor de catre comunitate!

     In final, nu uitati sa votati premiile inovatiei! Detaliile tehnice ale lucrarilor le gasiti aici.

Aradul, un oras in care se alearga

   Ma aflu zilele astea in Arad, orasul in care oamenii se misca. Orasul unde lumea nu se uita ciudat la tine cand iesi din casa, cu castile in urechi si pedometrul la inaintare, chiar daca e mijlocul zilei sau seara, pe-nserate.

   Pe malul Muresului, care face o bucla faina tare spre centrul orasului, langa dig, e amenajat un spatiu numai bun de miscare. Biciclete, role, plimbare si chiar alergat, desi asfaltul nu e chiar cel mai bun prieten pentru talpi. Totusi, o pereche de incaltari pentru alergat te pot scuti de dureri ulterioare!

   In miezul zilei, cand imi iau pauza, ca orice freenlancerwannabe (am terminat momentul de ironie!), nu sunt de obicei singura care prefera sa faca putina fotosinteza, in locul pranzului clasic. Totusi, mi s-a parut inoportun sa fotografiez indragostitii iesiti la plimbare, un domn cu un caine si inca vreo 6 biciclisti. Plus ca ar fi fost prea multe opriri si mi-as fi dat ritmul peste cap.

   Eu mi-am inceput tura chiar de la capatul pistei, din cartierul Micalaca si asa cum e usor de observat, e o zona foarte linistita. Intima, daca e sa pun problema rezistentei si a temerii de priviri insistente. Pentru mine a fost grozava.

   Cumva ciudat, imediat pe malul Muresului, pana in dig, se afla cateva gospodarii cu flori tomnatice si dovleci si masute si umbrelute. Privelistea e faina si relaxanta.

   Ca toata tura, de altfel. Muresul isi vede de debitul sau, la fel si gandurile tale.
   Lucrurile se aglomereaza putin chiar pe la mijlocul buclei, unde sunt amenajate spatii de joaca si parcuri si astfel, condensarea de copii si insotitori e evidenta.Mai ales ca e vacanta si vremea faina tare.

   Una peste alta, alergarea pe malul Muresului in Arad a fost o experienta frumoasa, sanatoasa si obligatoriu repetabila..

Versurile care vorbesc in locul meu...

Never let me go...

You and me...

Si-n toate tacerile se ascund cele mai profunde intelesuri.

Unii pentru alții, împreună!

     Să mergi sâmbătă la cea de-a doua ediție SkyRun. Să alergi tu și pentru cei care nu se mai pot mișca, adulți sau copii, pentru toți cei care nu se mai pot juca. Să urci tu cele 34 de etaje ale celei mai înalte clădiri din România, Sky Tower, și să te gândești la toți cei care nu se mai pot ajuta singuri.

     Vei începe maratonul de ascensiune energic, plin de speranțe și  curiozitate, ca fiecare dintre cei care își duc lupta cu diagnostice morbide. Cu credința că vei trece finnish-ul acestei provocări cu bine. Vei primi încurajări de pe margine și asta te va ajuta într-o primă instanță, dar apoi vei realiza că ești singur. Tu și cu tine, în prima linie a războiului din mintea ta, pentru 119 metri de maraton vertical. Ca fiecare dintre bolnavii care de-abia își poartă durerile.

     Și poate pe parcurs vei fi tentat să renunți, vei fi obosit și dezamăgit. Și vei trage de tine și nu vei renunța, pentru că-ți vei imagina că nici bolnavii cu cancere în stadii avansate și copiii cu diagnostic limitativ de viață nu iau în calcul opțiunea asta. Și merg mai departe, cu demnitate.
 

     Și vei ști că taxa ta de participare la acest maraton organizat de Raiffeisen Property International, Raiffeisen Bank și smartatletic va fi donație integrală în beneficiul Fundației Hospice Casa Speranței. unitatea cu paturi amenajată în parcul Plumbuita, pentru pacienții care necesită servicii medicale de îngrijire paliativă. Sau, poate ești blogger și poți informa mai departe cercul cititorilor tăi si te poți și înscrie gratuit într-o competiție separată, de unde poți câștiga câteva premii faine. Până la urmă, nu toată lumea este pasionat de mișcare, dar stă în puterea noastră să dăm mai departe veștile despre evenimentele de responsabilizare socială, care pot fi luate ca exemplu de implicare.

      Concomitent cu maratonul de ascensiune a celor 680 de trepte, Gabriel Solomon, organizator, alergător, blogger, va încerca o premieră națională, fiind protagonistul unui maraton de 24 de ore de alergare pe scări. Așa da model de voință și putere!

     Și nu uita, pe lângă contribuția financiară realmente importantă în această inițiativă, poți să oferi unui pacient bolnav timpul tău, luând în calcul posibilitatea voluntariatului în centrele din Brașov sau București. Pentru că sunt momente pe care banii nu le pot construi. Suntem împreună, unii pentru alții, sub aceeași stea.

     Hai, să vii și tu sâmbătă!
 

Începe Cluj International Jazz Festival

     Ce regret cel mai tare în orașele mici e dorul de tumultul vieții cotidiene, așa cum ți se arată ea, în special în orașele care sunt și centre universitare. Pe cât de obositor, pe atât de molipsitor. De unde nu lipsește oferta culturală și evenimentele care adună oameni diferiți cu interese comune, unde ai dubii când nu știi ce să bifezi în programul tău și la ce să renunți. Când nu știi ce pasiuni să-ți cultivi detaliat și căror experiențe noi să le dai frâu liber.
     

     Clujul, de exemplu, este un oraș unde invidiez evenimentele organizate pentru locuitorii săi- Cluj International Jazz Festival se desfășoară la Casa de Cultură a Studenţilor între 23 și 25 octombrie. Prima ediție a festivalului reunește nume cunoscute ale domeniului- Eli Degibri Quartet (Israel), Chico Freeman Quartet – SUA, James Blood Ulmer with Pierre Dørge & New Jungle Orchestra – SUA / Danemarca.
     
    Și de nu mi-ar fi timpul o resursă care să impună uneori limitări drastice, mi-ar plăcea să ajung la Cluj International Jazz Festival, nu din fanatism, ci din curiozitate, de nostalgie și toamnă și stare. Cu siguranță nu anul ăsta, poate ediția următoare.

Așa, o stare.

Romania pe harta turismului cu #roundTripRomania

Asemeni pasarilor migratoare, purtam in ADN un cromozom al calatoriilor, un cromozom care ne impinge cu zvac sa cautam, sa vedem, sa simtim. Cu entuziasm, energie sau abandon. Uneori sa uitam, alteori sa construim momente. Sa comparam realitati care probabil nu ne-ar adopta niciodata, sa facem pasi prin locuri pe care le visam dintotdeauna. Sa urcam munti pentru o gura de libertate, sa construim castele de nisip si iluzii pe tarmuri indepartate. Sa traim noptile mai intens in metropole aglomerate sau sa experimentam, veniti din buricul targului, viata dupa legile rurale. Sa spargem prejudecati in propriile noastre perceptii.

Am auzit de prea multe ori "Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita". Intotdeauna ramane o idee controversata, uneori o simpla afirmatie de calcat in picioare a frustrare, alteori un crez in momente de mandrie patriotica. Si cu toate nemultumirile, Romania abunda de frumusete, pentru ca, nu-i asa? Omul sfiinteste locul.

Cateva repere turistice i-au fost puse pe harta unui american venit prima oara in Romania. Puzzel-ul final il constituie proiectul #roundTripRomania, a carui agenda o puteti urmari in plina desfasurare aici. Sunt invidioasa de-a dreptul, eu nu am luat Romania la traseu asa detaliat, desi prin Europa am bifat cateva obiective mai cunoscute. Nu am fost niciodata in Delta Dunarii, nici in Cetatea Neamtului sau Cimitirul Vesel de la Sapanta. Nu am ajuns nici la Cluj. Din fericire, ultimul fragment al itinerariului propus imi este cunoscut, fiindu-mi mai accesibil din punct de vedere geografic. E un scurt moment de mandrie locala ca locurile natale, micuta-mi "comuna" asfaltata argeseana constituie un punct marcat pe harta #roundTripRomania. Pentru turist va fi un paragraf de istorie, pentru mine o confirmare si totodata un reminder de a nu uita sa privesc dincolo de obisnuinta.

Da, Transfagarasnul trebuie vizitat obligatoriu, poarta care leaga Muntenia de Transilvania. Dar pana acolo, l-as plimba pe turistul american pe Valea lui Stan, canion local cu cascade strabatute pe scari si lanturi, pe cat de spectaculos, pe atat de necunoscut. I-as arata Platoul Bucegilor, cu Babele si Sfinxul si Muntii Ciucas cu versantii cu rododendron atat de greu de uitat. L-as plimba intr-un sat sibian, unde sunt prezente reminescente arhitecturale sasesti. Dar, per total, l-as lasa pe el sa-si modeleze pasii, in functie de nevoile lui sufletesti. Exact asa cum imi place si mie sa-mi urmez calatoriile.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cuKooperativa 2.0