Cu Paranix pui gazul pe foc și păduchii la deshidratare!

     De 5 luni, călătoresc zilnic cu mijloace de transport în comun. Și nu mă mai satur de admirat minunata câmpie de vest, cu ogoarele ei galbene de rapiță, lanuri de cereale și pășuni. Nu mă mai satur de lecția extraordinară de sociologie de care am parte de fiecare dată când intru într-un compartiment de tren. De interacțiunea interumană bogată, de atingerile scurte, stinghere din aglomerații. De privirile curioase sau timide ale pasagerilor cu care împart locul în microbuze.  De discuțiile despre nimic și despre orice. Călătoria în mijloacele de transport în comun este o adevărată experiență! De trăit, nu de povestit...

     Trenul, autobuzul, tramvaiul- toate pot fi punctul de plecare al unor povești de reținut pentru nepoți. Te îndrăgostești, afli povești de viață (aparent, e mai ușor să te deschizi în față unor necunoscuți), te împrietenești cu alți navetiști, urmărești comportamente, emiți judecăți de valoare despre "tinerii din ziua de azi" sau dai din casă despre cum era "pe vremea mea"... Sau iei păduchi.

     Păduchii pot fi luați în autobuz. Sau în tren. La grădiniță. La școală. La piscină, La plajă. La locul de joacă. Modul de transmitere al "chiriașilor" este prin contact direct cu capul unei persoane purtătoare. Păduchii nu zboară din șuviță în șuvită, ca albinuțele în flori. Și nici nu pot înota, deși rămân într-o stare letargică, ferm atașați firului de păr prin cele șase cârlige cu care se termină piciorușele lor mici.

     Chiar dacă mijloacele de transport în comun prezintă elemente care alcătuiesc un tablou înfiorător în capul unei persoane, la propriu. igiena nu este un indicator pentru existența păduchilor. Nici aspectul neîngrijit. Mai ales că, deși păduchii nu fac discriminări între părul curat sau murdar, paradoxal și contrar prejudecăților, sunt întâlniți mai des în părul spălat.

"Conform celui mai recent studiu Omnibus, 2 din 10 români s-au confruntat cel puțin o dată, direct sau indirect, cu problema păduchilor de cap. Studiul s-a derulat în august 2014, pe un șantion de 1010 persoane."

      Iar eu, în ciuda faptului că nu am fost respondent direct, îngroș statisticile și concluziile companiei Omega Pharma, deținătoarea Paranix, cea care a inițiat cercetarea. S-a întâmplat demuult, tare demult, în copilărie. Eram la grădiniță în mediul rural, mama îmi era educatoare. Iar eu la capitolul incluziune socială și toleranță am stat grozav dintotdeauna: mă jucam cu toată lumea! Și pe vremea mea, jucatul nu înseamnă, ca acum, statul cu ochii în ecrane și butonat tastaturi, ci alergat, prins, atins, învârtit. Cu alte cuvinte, interacțiune și contact! Cu toată lumea, indiferent de etnie și condiție. Astfel încât, într-o după- amiază, mă jucam pe afară în curte și, dintr-odată, simt ceva mișcare prin capul meu. Și mă isterizez toată către mama, care se apucă să mă caute de-a fir a păr, la propriu. N-am mai apucat să intrăm în casă- eram pe treptele intrării din spate, astfel încât vecina de peste drum, venită în vizită cu fetița care deja era școlăriță, o surprinde pe mama în flagrantul cercetării de păduchi. Șoc! Pentru că și atunci, ca și acum, subiectul păduchilor era unul tabu, vecina a plecat la fel de abrupt cum apăruse. Și nici nu a mai lăsat-o pe Adina ei să se joace cu mine aproape o luna întreagă!

     Lună în care mama a încercat diverse soluții de a mă scăpa de păduchii noi dobândiți de la grădi, inițial cu ceva șampon  din farmacie, izolare de comunitate și demarare de anchete justițiaro- păduchioase. Când rezultatele primei acțiuni au încetat să apară, mama a abordat problema tradițional: m-a frecat pe cap cu gaz. Inițial, păduchii sunt translucizi, greu de identificat. De-abia după ce se hrănesc din scalp, ei capătă o culoare maro- roșiatic. Am scăpat de foarfecă, slavă frumoaselor mele pletele ușor buclate, dar nu și de pieptănat des, de mă lua cu amețeală și lacrimi de crocobaur de dureri și usturimi și bube în cap și în spatele urechilor și mirosul ală înțepător. Avea dreptate mama să mă cerceteze amănunțit, că ouăle (lindinii) sunt dificil de îndepărtat. Unde mai pui că păduchii se înmulțesc cu spor- femela poate depune până la 10 ouă pe zi. Nu știa mama atunci de Paranix, să scape de rușinea că, "vaaaai, fata lu' doamna are păduchi". Dar ce a mai suferit fata atunci, groaznic a fost pentru biata de mine!

"Paranix este unul dintre brandurile de top ale Omega Pharma, numarul 1 in Europa pentru eliminarea paduchilor de cap. Acesta este prezent in toate tarile europene, comercializat si sub numele de Paranit sau Lyclear (UK)."

     Paranix spray pentru prevenție este o formulă blândă cu extracte din plante, eficientă în profilaxia pediculozei, sigură pentru utilizarea de zi cu zi. În cazul unei infestări, Paranix oferă și soluția de tratament sub formă de spray sau șampon, amândouă formulele având acțiune dublă de sufocare a păduchilor și de deshidratare a ouălor.

     Nu știu dacă este într-adevăr o rușine să ai păduchi. Este doar o etichetă pusă pe baza prejudecăților. Cu siguranță, este neplăcut, dar în același timp pare o consecință a apartenenței la comunitate. Și dacă tot aflăm că există soluții simple și rapide pentru problema păduchilor de cap, care ne pot scăpa de patimile secundare ale tratamentelor tradiționale, cred că e important să comunicăm. Să nu mai punem gaz pe foc, nici măcar pe scalp, împotriva păduchilor! Nici nici să nu mai ardem gazul lamentându-ne, când avem nevoie de educare și informare și de îndepărtarea prejudecăților care adesea ne împiedică să scoatem capul din pământ. Și păduchii din păr, fără traumatisme, mai ales pentru părinții ai căror copii se pot întoarce oricând acasă cu astfel de musafici, chiar fără să știe.