1 mai orădean

Anul trecut petreceam zilele începutului de mai în est, la malul Mării Negre. Un an mai târziu, sunt în Vest și am profitat de ocazia zilelor libere pentru a vizita Oradea. Situat la 10 km de granița cu Ungaria, trebuie să recunosc că aveam așteptări mai mari despre reședința județului Bihor, gândindu-mă la influențele pe care trebuie să le fi suportat.

Orașul era gol. Ceea ce a fost un lucru bun. Au și orădenii o stradă a Republicii și se vrea a fi întocmai o pietonală, ca cea din Brașov, cu clădiri vechi de o parte și de alta și cu parfum din alte vremuri. Din păcate, firmele magazinelor de la parterul acestor clădiri strică atmosfera. Și peisajul sfârșește prin a fi de-a dreptul dezolant prin lipsa recondiționării clădirilor, lipsa unei unități de viziune, lipsa unei armonii. Atâta frumusețe lăsată în paragină, pentru că da, anumite clădiri sunt deosebite și prezintă numeroase ornamente și decorațiuni superbe, individualizări stilistice cu repertoriu din lumea animală sau vegetală.

Primăria, în schimb, este o clădire remarcabilă, situată aproape de malul Crișului Repede. În apropiere, Teatrul de Stat. Merită menționat plurilingvismul care caracterizează indicatoarele turistice informative.

Palatul Vulturul Negru, un reper al turismului orădean, este în reamenajări, ca întreagă piața situată la capătul pietonalei de care am amintit mai sus.

Crișul Repede străbate orașul și porțiuni de mal sunt amenajate ca parcuri, locuri numai bune de alergat sau de plimbat. Întocmai ca Mureșul din Arad. Cetatea Oradei și Bastioanele sale stelare sunt în apropiere de Criș, alt loc liniștitor de plimbare, cu maci crescuți sălbatic și verdeață multă.

La Băile Felix și la 1mai am hotărât că ne vom întoarce când vremea va fi mai generoasă în grade, să profităm cum se cuvine de bogăția apelor termale.

Una peste alta, 1 mai a  fost o schimbare de aer, sub sentimentul general de dezamăgire privind România noastră cea de toate zilele!