luni, 6 aprilie 2015

Ar trebui să creez o nouă categorie de postări

Să se numească simplu- oameni. Oamenii pe care îi întâlnesc în tren și în microbuz, dar mai ales în tren. Călătoria cu trenul este un adevărat univers. Spațiul mai aerisit, compartimentele mai largi, coridorul lung al fiecărui vagon sunt toate însumate motive care favorizează interacțiunea cu oameni.

Oameni diferiți, ciudați, tineri și bătrâni, care călătoresc cu bilete la preț întreg sau au reduceri, oameni care te încarcă de optimism sau, din contră, care îți mănâncă energia, oameni care zâmbesc și oameni care nu încetează să se vaite, oameni care înjură și oameni care tac, copiii pe care ii poti eticheta ca fiind "generația de azi".
E atât de mult studiu sociologic în toate călătoriile astea cu trenul, că uneori îmi pare rău că nu sunt un observator mai fin.

sursa

Tatăl care este supărat pe fiica lui că de când s-a întors din Spania, după bursa Erasmus, are altă viziune asupra vieții și nu o mai poate controla, mătușa Miei, pentru care 9 august este o zi aniversară fericită, domnul care respectă medicii și care își dorește să nu mai plece niciunul dintre ei în străinătățuri, adolescentul care merge la prietena lui din alt oraș să mănânce de pranz împreună, gașca nefericită de 3 băieți și-o fată, liceeni, atât de lipsiți de modele (din punctul meu de vedere), pentru care viitorul nu se arată deloc grozav, străinii călători din Germania, Italia și Spania, care au venit într-un weekend să viziteze Timișoara și pe care o aseamănă ca frumusețe cu Viena, deși au primit confirmări că Sibiul și Brașovul sunt cele mai frumoase orașe ale României, călătorii care moțăie tot drumul și cei care stau cu căștile în urechi, înăbușind din start orice iz de socializare, cei care răsfoiesc reviste și cei care butonează neîntrerupt cu ochii în ecrane.

Și gările, mereu un melanj de ciripit și aglomerație, voci serioase în boxe, mizerie, gri, degradare și entuziasm pentru destinația de călătorie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu